FILMELE PĂRINȚILOR NOȘTRI = FILMELE NOASTRE

Cu toții am avut macar o dată în viață în care ne-am simțit nostalgici, am vrut să retrăim momente din copilărie măcar la jumătatea intensității momentului prim. Această nostalgie poate să se manifeste și prin a revedea un film de care te-ai atașat foarte mult. Filmele de care am vorbit mai jos sunt mai degrabă din generația părinților noștri, însă le-am moștenit și noi inevitabil. Astfel, am notat o serie de „doruri”, sub formă de filme, ce au făcut parte mai mult sau mai puțin din copilăriile noastre.

DOR DE IUBIRE

Dacă ai fost apreciat, vei ști. Iubirea nu funcționează tocmai ca pe Titanic și, ca fapt divers, există șanse să nu te fi sensibilizat, dar parcă n-ai admite asta. Iubirea e azi complicată, mâine nespusă și a fost ieri la școală cum va fi și pentru următoarele zile. Nu pot să nu-ți ofer „Liceenii” la schimb pentru toate zilele astea. Cine nu și-ar dori să fie întâmpinat în fiecare dimineață de culoarea vie a unui trandafir sau să aibă o persoană care să ia în serios pasiunile sale, precum șahul? De ce să nu ai un Mihai care să-și etaleze la final de an rezultatele bune? Hai să ne îndrăgostim de simplu și să doborâm dorul cu un film cu Ștefan Bănică Jr. (Y. P.)

DOR DE COPILĂRIE

Știu, ai văzut “Home Alone” de cel puțin două ori. Știu, de Crăciun mereu te uiți la televizor – e deja tradiție. Mai poate să-ți lipsească dacă îți ocupă o mare parte din viață? Nu știu, dar știu la ce te poți uita de-a lungul tuturor anotimpurilor. Și mie și ție îți e dor de ea: „Veronica” și cățelul ei Toto, ce ar face orice canin să pară gelos. Știm că l-ai văzut cu bunicii când erai mic și în vacanță, și oarecum, parcă a fost programat fix atunci ca să poți să înveți să deslușești tainele lui Lego Duplo, cât încercai să-ți dai seama cum de toate animalele aveau fețe omenești. Pentru fulgii de soare din fiecare și pentru că e imposibil să nu fi avut codiţe de Veronica atunci când erai mică. Cu fundă cu tot. (Y. P.)

DOR DE AVENTURĂ

Cu siguranță cele mai memorabile aventuri ale copilăriei mele le-am trăit alături de Anton Lupan și echipajul său în „Toate pânzele sus”. Expedițiile vasului „Speranța” m-au purtat prin toată lumea. De la luptele cu maurii în Gibraltar la explorarea teritoriilor necunoscute din Țara de Foc. Nenumărate scene mi-au rămas amprentate în minte și după 5-6 ani de la vizionarea acestei minunate serii. Printre acestea, amintesc de cea în care cățelul Lăbuș sare în ocean deoarece era dezhidratat și se apropie periculos de mult de un rechin. În acele momente, inima de copil a început să-mi bată tare, crezând că ăsta va fi sfârșitul prietenului meu patruped. Din fericire, Ieremia își folosește ținta desăvârșită și reușește să împuște rechinul la momentul potrivit, salvând astfel situația și făcându-mă să răsuflu ușurat. Un alt moment este acel în care Spânul, antagonistul seriei, se deghizează drept un călugăr de la Muntele Athos și este luat pe vas de căpitan. Acesta strică acul de la busolă și îi indreaptă pe marinari pe un drum greșit. Mi-a rămas în minte, deoarece în urma acelui moment, tatăl meu mi-a explicat cum functionează o busolă, cum mă pot orienta în spațiu și alte lecții de supraviețuire ce-mi vor fi de folos pentru totdeauna. „Toate pânzele sus” a fost reprezentativă pentru copilăria mea, iar dorul pentru aventurile acelea pline de suspans va rămâne mulți ani de acum încolo. (M. S.)

DOR DE COMEDIE

Una dintre comediile de care m-am bucurat foarte tare alături de familia mea este „Nea Mărin miliardar”, în regia lui Sergiu Nicolaescu. Nu degeaba este unul din cele mai vizionate filme româneșți din toate timpurile. Jocul actoricesc de geniu al lui Amza Pellea, ce poate să-și schimbe personajul cu o asemenea ușurință (de la un țăran oltean la un miliardar american), combinat cu comicul de situație au reușit să creeze un film foarte apropiat mie. De remarcat este lupta pentru servieta cu bani, pe care voiau s-o ia gangsterii, ea fiind încurcată cu cea a lui Nea Mărin, ce conținea „verzișorii românești”-prazul. De asemenea, filmul acesta mi-a oferit o scurtă introspecție în România comunistă, pe care o știam la acel moment doar din poveștile părinților și bunicilor mei: rândurile interminabile de Dacia 1300 ce înconjurau mașinile americane ale personajelor, oamenii care petreceau în discoteci ce acum par sărăcăcioase (dar atunci erau stilate) sau oamenii care nu aveau umbrele sau șezlonguri pe plajă și stateau pe cearșafuri. Toate acestea par, poate, subtilități, însă devoalează de fapt viața monotonă și grea din acea perioadă, făcându-mă de altfel recunoscător că trăiesc în cu totul alte vremuri. Cu o distribuție remarcabilă (Amza Pellea, Jean Constantin, Ștefan Bănică, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu ș.a.) „Nea Mărin miliardar” merită revăzut de orice nostalgic la un moment dat și cu siguranță garantează să producă râsete în rândul spectatorilor. (M. S.)

Text: Yasmina Popa și Marcu Solomon 
Foto: Echipa LZR