„Sunt scriitoare.”

Asta îți spune ea. Nu te minte și nici nu-ți spune tot adevărul.

Ce vrea să spună e că a terminat o carte de cinci capitole undeva în 2013, al cărei nume e de fapt o idee ce i-a venit într-o oră de matematică. Ce mai vrea să spună e că a publicat-o pe un site de cărți scrise de amatori, pe când nu știa cu ce pâine se mănâncă scrisul. Mai vrea să spună că de atunci nu a mai ajuns niciodată la un epilog, ci la un maxim de zece capitole dintr-o carte serioasă.

Știe că începe o mie de idei și nu le duce la capăt niciodată pentru că rămâne în pană de cu-vinte la mijloc, sau se plictisește să umple golurile până la scena pe care și-a imaginat-o prima oară. Cu toate astea, are suficiente idei cât să peticească toate găurile negre din univers. Ce nu vrea să-ți spună e cum face rost de ele.

Nu pentru că le fură, n-ar face-o vreodată.

Ci pentru că pare prea simplu. Nu ți-ar spune că are nevoie de un singur vers ca să creeze o întreagă poveste. Nici că un simplu citat de la tipul ăla de la care citește cel puțin o dată la două luni i-a dat o idee de un roman. În niciun caz nu-ți va spune că a scris nenumărate capitole despre fiecare dată când cineva i-a zâmbit; chiar și despre tine.

Ca să se revanșeze, o să-ți spună că știe mai multe metafore decât zile în care ai trăit. Și că încă dă naștere la câte trei în fiecare zi. Ce-o să-ți mai spună e că între timp a scris poezii, pentru că e puțin mai simplu. “Emoție concentrată la sticluță mică.” Ce vrea să spună e că de fapt, poeziile nu trebuie să aibă legătură între ele și nici să umple zeci de pagini. Îți va recita una și te va cutremura, și ai să-i ceri să-ți mai citească. Îți va spune că asta e singura de care e mândră, dar de fapt, mereu se atașează de ultima scrisă.

Îți va spune cu siguranță că, cu toate astea, ea tot se va face scriitoare. Și-ar dori să scoată o carte de succes, acum, ca să se ridice la nivelul puștanilor care au publicat cărți la doisprezece ani și care sunt lăudați pe coperta din spate. Dar în același timp, nu se simte motivată de un vis așa infim.

Ce e important e că ți-a spus. Pentru că n-ar vrea să publice cu numele ei. Și e important că ți-a citit. Pentru că înseamnă că ești demn de încrederea ei. Trebuie să știi de pe acum că vei apărea în pagina de mulțumiri din prima ei carte.

Pui bani deoparte pentru când va veni momentul să o cumperi. Cândva.

Articol: Yasmina Popa
Foto: Diana Sbîngu