Poveste despre goana după aprecieri

„Cum ar trebui să stau? Sigur este în regulă lumina? Unghiul este potrivit? Să râd sau să rămân serios? iar de aici derivă alte zeci de incertitudini ale drumului tău tumultuos spre ceea ce înseamnă a fi cool în zilele noastre. Pariez că de fiecare dată când ai ocazia de a răsfoi albumele cu poze vechi ale părinților sau chiar ale tale, rămâi uimit de ce înseamnă doar câțiva ani și cum în linii mari, fotografia a făcut pași colosali. Dincolo de aspectele tehnice, acest tip de imortalizare rămâne tot o artă pe care noi, adolescenții de acum, o vedem (puțin) diferit de ce reprezenta în trecut.

Ne aflăm într-un secol al vitezei like-urilor, al popularității virtuale și experiențelor trăite online. Preferăm să comunicăm impersonal, să ne concretizăm stările, emoțiile în diferite emoticoane. Nu ne mai exteriorizăm atât de ușor și nu mai este “la modă” să discuți profund cu oricine. Pentru asta există acele descrieri minimaliste, menite să înglobeze întreaga noastră personalitate pe rețelele de socializare în câteva rânduri și simboluri “estetice”. Veți putea observa imediat după scurtul sumar, o întreagă colecție de poze bine gândite, aflate într-un echilibru cromatic demn de remarcat. Temele albe, negre, albastre, verzi parcă îți mai dezvăluie câte ceva despre acea persoană: vreo trăsătură caracterială sau preferință socială. Fiecare fotografie vorbește de la sine (dacă nu o face deja quote-ul postat alături de ea), te invită să îi asculți povestea (care cu cât este mai aventuroasă, cu atât strânge mai multe aprecieri) și te face să spui, „Vreau și eu o poză așa!”.

Însă… de unde a pornit acest curent revoluționar pe care îl simțim în toată amplitudinea sa? De ce este mișto să ne mândrim cu poze cat mai artistice, pentru care dăm uneori ore întregi din timpul nostru liber? Unii ar spune că o facem pentru relaxare, alții pentru a ține minte toate locurile în care am călătorit. Poate avem diferite pasiuni pentru misterele neștiute ale Bucureștiului, cărora vrem să le dăm valori personale: să zicem că acea stradă lăturalnică te atrage, că acea casă te face să vrei să-i cunoști întreaga istorie, că stejarul de la numărul cinci îți dă un sentiment de bine. Singurul lucru cert este că ieșirile în doi, încep treptat să mai aducă în formulă un alt treilea membru, puțin mai diferit fizionomic și cel mai probabil, fiziologic.

Tind să cred că aparatul de fotografiat începe să devină tot mai uman, că își dezvoltă un conștient artificial, că este capabil să surprindă, pe urmă să înțeleagă fiecare sentiment, trăire, pe care le trece prin filtrele sale de gândire și le stochează într-un loc semnificativ, gata pentru a fi analizate. Tind să cred că obiectivul pe care îl privim din diferite unghiuri sau poziții o face înapoi și mai mult, este impresionat de fiecare dată când întipărește pe retină expresiile noastre cât mai „tumblr-ish”.

Odată ce am determinat principalele puncte de reper ale unei escapade cool (cel puțin de două persoane gata de acțiune și un card de memorie gol, pregătit pentru a fi umplut cu ceea ce urmează), începem să derulăm un film urban în care noi suntem protagoniștii. O peliculă în care vrem să surprindem cât mai detaliat ceea ce ne reprezintă pe noi, ceea ce presupune personalitatea fiecăruia și, ca în orice producție plină de potențial, încercăm să ne testăm limitele. Suntem puși față în față cu o primă dilemă legată de ce vrem să „gravăm” pe retina aparatului de fotografiat. Pozele de profil reușite se obțin prin muncă grea și numeroase etape de ajustat lumini, umbre sau imperfecțiuni, însă de cele mai multe ori, determinarea ne împinge spre o aventură nebunească, în căutare de decoruri potrivite, în concordanță cu preferințele proprii. Parcurile parcă s-au demodat… vrem ceva la înălțime, cat mai luminat, intim, un loc al nostru, necunoscut încă de toți amatorii cool (poate, poate, vom lansa și un trend- mândrie națională).

A sosit momentul mult așteptat… doar tu și lentila care te privește sfidător. Ești doar la un clic distanță de popularitatea virtuală, de „coroana regală a internetului”. Trebuie să fii încrezător, sigur pe tine, să pozezi cu un aer nonșalant de viță nobilă. Întregul „imperiu” așteaptă cu nerăbdare noile tale apariții și, de îndată ce alegi fotografiile preferate nu uita să te înscrii în cursa Maratonului like-urilor.

Pe locuri, fiți gata, postați! Mulțimea vibrează de emoție și extaz. Ești cuprins de zgomotul înfundat al galeriei, al aplauzelor și îndemnurilor, debordând cu un plus de energie și jovialitate. Nu te lăsa captivat de împrejurimi! Nu uita de scopul tău bine definit și valorifică toate orele de antrenament care te-au ajutat să-ți depășești limitele într-un mod cât mai cool.

Aș dori să închei această epopee comică a goanei după aprecieri și să înmânez premiul pentru super adolescentul anului chiar ție!

Articol: Andrei Dobriță
Foto: Monica Seiceanu