Descălecatul bunului simț

„Mentalitățile s-au schimbat în România. Societatea civilă a intervenit pentru a stopa tentativele clasei politice de a modifica prerogative meșteșugite îndelung sau pentru a depenaliza anumite infracțiuni.” Pentru a înţelege tacticile și tertipurile scenei românești este necesară mai întâi cunoaşterea regulilor acesteia, deoarece astfel se poate afla care acţiuni trebuie așteptate la un moment specific. Apoi, este important a se cunoaşte cum aleg protagoniștii să continue un demers sau să contracareze. Considerând comunicatul precedent literă de lege pentru această ediție democratică, se propune următorul scenariu: Asistăm la confruntarea formațiunilor credibile, în jurul cărora s-au coagulat atât nemulțumiri, cât și interese individuale, în numele comunității, însoțite de speranța reîmprospătării dialogului. Dincolo de „vatra” democrației, anume taberele ce se confruntă pentru scaunul Marelui Administrator, evitând ispita puterii, veghează neîncetat noul „Ban” al tărâmului. Dobândind treptat statutul de adevărați urmași spirituali ai lui Abraham, mânați de datorie dincolo de binele personal, magistrații constituie forul interior al națiunii. Acest grup de indivizi abili, născuți pentru a servi și proteja bunăstarea și gândul fiecăruia, nu trădeaza satisfacția îndeplinirii datoriei decât în momente de sărbătoare, alături de clinchete reci. Totul întru siguranța dumneavoastră! Oare?

La ora actuală, politica este stiința demagogiei și are pretenția de a defini masa, o extindere a teritoriului arid, de tristă amintire, de care trecutul este ancorat. Ciocoii vechi și noi sunt mânați de impulsul de a construi cât mai mult, cât mai durabil și impunător, profitând sau purtând povara nivelurilor precedente și încercând din răsputeri să nu se abată de la iconicul program de acțiune. Prin protest, element auxiliar al justei morale în cazul unor nereguli la nivel instituțional, au fost înlăturate persoane, nu nereguli, nu sisteme. Nenumărate rotițe din acest angrenaj acționează drept portavoce a administratorului de encefal, iar informațiile alterate, deversate către populație fără încetare reușesc să ascundă întotdeauna „pușcăriabili”, care ori profită de purgatoriul opoziției de facto, ori sunt implicați în perpetuarea tuturor neregulilor, indiferent de culoare.

Până la urmă, fiecare își caută o oarecare independență sau intimitate a muncii față de celălalt. Persoanele sunt focare ale unor nereguli; nu poți incapacita un sistem decât înlăturând, una câte una, tentaculele sale. Memoria șubredă este prima simptomă și, totodată, cea mai vizibilă a acestei boli degenerative, momente josnice din istoria recentă fiind consemnate în tezaurul umorului negru, așa cum majoritatea trusturilor de presă au ajuns „cantine” de demagogie, tăvăluguri menite să netezească scoarța cerebrală. Uneltele audio-vizuale sunt folosite cu bună știință, asigurând răgazul necesar pentru a frâna impulsurile populare, prin mediatizarea ponturilor potrivite. Prin referința la această trăsătura, devin lesne de înțeles divagările de la dezbaterea urmărilor acestui tip de acțiuni împotriva puterii și resemnarea cu sacrificarea unui alt „Moțoc”, practicată cu succes în împrejurările date.

Importante publicații internaționale, precum „Le Parisien” sau „The Telegraph”, preiau declarații de la „ambasadorii” de renume ai țării noastre. Francezii spun că bătălia se duce între riscul de a reveni la practici necurate și șansa de a avea o administrație „cu mainile curate”. Se reamintesc la nesfârșit succesele obținute în justiție (miniștrii, senatorii și deputații judecați și condamnați pentru veniturile ilicite, favorizarea infractorilor, spălare de bani, deturnări de fonduri șamd), începand cu anul 2007 și aportul acestora la îndepărtarea de imaginea dezolantă a instanțelor alături de care România accedea în Uniunea Europeana. Atâta timp cât suspecții familiari în ceea ce privesc fraudele și corupția vor tinde să accepte recomandări îndoielice sau să privească aria justiției drept teritoriu de compromis, manipularea va plana neîncetat asupra raportului dintre cei doi poli, care își împart credibilitatea internă și externă. Se apelează la îndemnul de continuare a campaniei anticorupție până în momentul în care și acestei trase îi sunt dezvăluite slăbiciunile în ceea ce reprezintă astăzi circul electoral: un eveniment tratat cu prea multa nonșalanță și scepticism caragielesc de către proaspeții cetățeni cu drepturi depline, care, asemenea domnului Goe, în așteptarea trenului și de-a lungul călătoriei prilejuite de sărbatoare, preferă să tragă semnalul de alarmă hipnotizant și să chestioneze evidențe și fapte ordinare în defavoarea stabilirii, respectării și reconfirmării contractului de reprezentație inerent și, deopotrivă, turbulent în politica mondială de astăzi.

Pentru cei ce nu mai cred în prezumția de nevinovăție, în buna credință sau planuri holistice, siguranța lor depinde de numărul celor care își ațintesc ochii asupra televizoarelor și îi susțin necondiționat, iar a dumneavoastră de remarcarea eforturilor civice suplimentare, uneori nefirești, dar necesare relativei normalități. Cât timp România poate fi portretizată exclusiv prin aceste pasaje, este ea capabilă să depășească statutul de schiță și să dobândească recunoaștere universală? Liniște, nu ți se va întâmpla nimic.

Articol: Angelo Zavalaș