Discursuri care au schimbat lumea

Ce face un discurs bun? Stilul și priceperea oratorului? Pasiunea cu care este rostit? Conținutul? Momentul? Toate de mai sus? Există nenumărate discursuri memorabile, rostite de nenumărați lideri politici sau militari, conducători religioși, filozofi, martiri. Dintre acestea, am ales câteva care au intrat în istorie prin elocință, dar mai ales datorită impactului lor asupra lumii. În ordine cronologică, acestea sunt:

1. Pericle, „Orație funerară”

Pericle, conducătorul Atenei, a ținut acest discurs în anul 431 î.Hr, cu ocazia comemorării soldaților uciși în primul an al războiului peloponesiac, dintre Atena și rivala ei, Sparta. Discursul este, în parte, o laudă pentru curajul celor uciși și pentru măreția Atenei, dar și un îndemn adresat celor rămași în viață de a nu dispera și de a continua lupta. Modul de viață atenian se va menține, în ciuda morții lui Pericle, încă 26 de ani, când Sparta va obține victoria. „Forma noastră de guvernământ nu rivalizează cu instituțiile altora. Nu-i copiem pe vecinii noștri, ci suntem un exemplu pentru ei. Este adevărat că suntem numiți o democrație, deoarece administrația se află în mâinile celor mulți, și nu ale celor puțini. Dar în timp ce legea asigură dreptate egală tuturor în disputele lor particulare, este recunoscută și cerința de a fi cel mai bun; și atunci când un cetățean se distinge în vreun fel, el este preferat pentru funcții publice, nu ca un privilegiu, ci ca o răsplată a meritului său. Sărăcia nu este o piedică, dimpotrivă, un om poate aduce beneficii țării sale oricât de obscură ar fi condiția sa.”

2. Socrate, „Apărarea”

Socrate, foarte admirat de tinerii cetății Atena, el i-a învățat pe aceștia să gândească pentru ei, să cerceteze lumea din jurul lor și să pună la îndoială totul, chiar autoritatea cetății și a zeilor. Aceste atacuri împotriva „declinului moral al timpului” au provocat reacția atenienilor, care îl arestează pentru „coruperea tinerilor” și pentru că „iscodește peste măsură cele de sub pământ și cele din cer, face să învingă judecata strâmbă și îi învață pe alții aceste lucruri”. În loc să cedeze și să ceară îndurare, Socrate acceptă acuzațiile și încearcă să convingă juriul de validitatea argumentelor sale, comparațiile dintre Atena și Sparta aducându-i până la urmă condamnarea la moarte prin otrăvire. „Atenieni, în ceea ce mă privește, vă mulțumesc și vă sunt recunoscător, dar mă voi supune mai degrabă Zeului decât vouă și, câtă vreme voi mai avea suflare în mine și voi mai fi în stare, nu voi înceta pentru nimic în lume să filozofez (…). Și voi trebuie să aveți bune nădăjdi în privința morții, judecătorii mei, și să vă dați seama de acest adevăr: pentru un om bun nu există nimic rău, nici în viață, nici în moarte.”

3. Elisabeta I, „Discurs în fața trupelor”

Elisabeta I a fost regina Angliei și Irlandei, între 1558 și 1603. Sub amenințarea armatei spaniole, Regina Elisabeta a recunoscut temerile supușilor ei: Coroana care îi amenința și, în egală măsură, Biserica Catolică și a ținut, în fața a 30.000 de soldați pregătiți de luptă, un discurs concis și răsunător. „Poporul meu iubit, consilierii însărcinaţi cu securitatea mea m-au avertizat să nu apar în fața armatelor mele, de teama unei trădări. Dar vă asigur, nu vreau să trăiesc îndoindu-mă de poporul meu drag şi fidel. Știu că am trupul slab al unei femei, dar am inima unui rege, și al unui rege al Angliei şi nu-mi pasă de ducele de Parma, sau de oricare prinţ din Europa care îndrăzneşte să invadeze hotarele regatului meu (…) nu mă îndoiesc de obediența voastră față de generalii mei, sau de conduita și curajul vostru pe câmpul de luptă, vom avea în scurt timp o victorie faimoasă împotriva inamicilor Dumnezeului meu, regatului meu și poporului meu.”

4. Napoleon Bonaparte, „Discurs de adio”

Napoleon Bonaparte a fost cel mai influent lider politic și militar din istoria Franței. Cuvântările sale scurte și la obiect erau pline de pasiune și dragoste pentru Franța. A reușit să organizeze „Marea Armată”, de peste 500.000 de oameni, cu care a cucerit (și apoi pierdut) întreaga Europă, succesul armatelor napoleoniene datorându-se caracterului lor revoluționar, dar mai ales deciziilor împăratului. După ce trupele Coaliției a VI-a au ocupat Parisul, împăratul a abdicat și a ținut un discurs celor mai loiale trupe ale sale: „Soldați ai Vechii Gărzi, vă spun adio. Timp de douăzeci de ani, v-am însoțit constant pe drumul onoarei și al gloriei. În ultima vreme, dar și atunci când eram învingători, n-ați contenit să fiți modele de bravură și fidelitate. Cu asemeni oameni ca voi, cauza noastră nu era pierdută. Însă războiul ar fi fost interminabil; ar fi fost un război civil, spre și mai marea nenorocire a Franței. Am sacrificat, așadar, interesele mele în numele patriei; eu plec. Voi, prieteni ai mei, continuați să serviți Franța. Fericirea ei este unicul meu gând; va fi întotdeauna obiectul dorințelor mele! Nu îmi plângeți soarta; dacă am consimțit să mai trăiesc este pentru a slăvi în continuare gloria noastră; vreau să scriu despre mărețele lucruri pe care le-am înfăptuit împreună! Rămas-bun, prietenii mei! Aș vrea să vă strâng pe toți la pieptul meu.”

5. Susan B. Anthony, „Despre dreptul femeilor de a vota”

Până în 1872, Susan B. Anthony era deja cunoscută pentru lupta ei neîncetată pentru drepturile femeilor. În 1873, ea și alte sufragete au fost găsite vinovate pentru că au comis infracțiunea de a vota în alegerile prezidențiale din anul anterior. Discursul ei la aflarea acestei vești a reprezentat un model pentru mișcarările de emancipare a femeii din toată lumea: „Noi, poporul; nu noi, cetățenii albi de sex masculin; și nici măcar noi, cetățenii de sex masculin; ci noi, întregul popor, am format Uniunea. Și am format-o, nu ca să oferim binecuvântările libertății, ci pentru a le obține; nu pentru jumătate din noi, ci pentru întreg poporul – femei și bărbați.” La 13 ani de la moartea ei, Statele Unite au adoptat al 19-lea Amendament – amendamentul Susan B. Anthony – care a introdus dreptul de vot al femeilor.

6. Winston Churchill, „Vom lupta” și „Acesta a fost cel mai bun moment al lor”

Winston Churchill a fost cel mai popular prim ministru al Regatului Unit, servind două mandate. A fost jurnalist de război, soldat, politician și scriitor (a primit premiul Nobel pentru literatură în 1953). În timpul celui de-al doilea Război Mondial, discursurile sale pline de hotărâre au inspirat toate popoarele lumii libere să persevereze, să continue lupta împotriva terorii naziste, ce cuprinsese Bătrânul Continent. Acestea sunt cuvintele sale în timpul Bătăliei Angliei, când moralul populației britanice era la pământ. „Vom merge până la capăt, vom lupta în Franţa, vom lupta pe mări şi pe oceane, vom lupta în aer cu tot mai multă încredere şi forţă, ne vom apăra Insula, oricare ar fi preţul. Vom lupta pe plaje, vom lupta pe terenurile de aterizare, vom lupta pe câmpuri şi pe străzi, vom lupta pe dealuri, nu ne vom preda niciodată!” „(…) Bătălia Angliei stă să înceapă. De această bătălie depinde supravieţuirea civilizaţiei creştine. De ea depinde viaţa noastră britanică şi lunga continuitate a instituţiilor noastre şi a Imperiului. Întreaga furie şi putere a inamicului se va întoarce curând împotriva noastră. Hitler ştie că trebuie să ne învingă pe această insulă sau să piardă războiul (…). Așadar, să ne adunăm puterile şi să ne asumăm datoriile şi să ne comportăm astfel încât, dacă Imperiul Britanic şi al său Commonwealth durează o mie de ani, oamenii tot vor spune „acesta a fost cel mai bun moment al lor”.

7. John F. Kennedy, „Discurs inaugural”, „Alegem să ajungem pe Lună”

John Fitzgerald Kennedy a fost ales președinte în 1960 și a servit drept cel de-al 35-lea președinte al Statelor Unite. Kennedy este un favorit personal și cel puțin unul dintre cei mai importanți oratori ai secolului trecut. Ambiția și viziunea sa nu doar pentru America, ci pentru întreaga lume sunt evidente în discursurile sale memorabile. Visa la dezarmare nucleară, la eradicarea sărăciei, dar și la viitorul omenirii în spațiu. În timpul președinției sale, curmată tragic de asasinarea sa în noiembrie 1963, JFK a avut inițiative legislative ce au fost desăvârșite după moartea sa (precum legea drepturilor civile). De asemenea, programul spațial american a fost extins masiv, pentru ca, în termenul stabilit de Kennedy, primii oameni să ajungă pe Lună în 1969. „Compatrioților americani: întrebați nu ce poate face țara voastră pentru voi – întrebați ce puteți face voi pentru țară. Cetățenilor lumii: întrebați nu ce poate face America pentru voi, ci ce putem face împreună pentru libertatea omului.” „Alegem să mergem pe Lună. Alegem să mergem pe Lună în acest deceniu – și să facem și celelalte lucruri – nu pentru că e ușor, ci pentru că e greu, pentru că acest țel ne va ajuta să ne organizăm și să ne măsurăm ce e mai bun în energia şi priceperea noastră, pentru că aceasta este o provocare pe care vrem s-o acceptăm, una pe care nu vrem s-o amânăm, şi pe care intenţionăm s-o câştigăm!”

8. Martin Luther King, Jr., „Am un vis”

Poate că cel mai strălucit discurs de pe această listă aparține lui Martin Luther King, Jr. Pastorul afro-american a devenit simbolul mișcării pentru drepturi civile din Statele Unite. În anii `60, la o sută de ani de la Proclamația Emancipării a președintelui Lincoln (prin care sclavii au fost eliberați), segregarea era mai evident ca niciodată, cetățenilor de culoare fiindu-le refuzate drepturile fundamentale, inclusiv cel de a vota. Discursurile lui au învățat oamenii să lupte împotriva discriminării. Cel rostit în Washington D.C., în fața a 250.000 de oameni continuă să fie relevant și astăzi. Structura acestui discurs merită să fie studiată în detaliu, King folosind diverse tehnici oratorice, precum anafora sau aliterația, portretizând imaginea prezentului și creând speranța unui viitor mai bun: „Vă spun astăzi, prieteni, că, în ciuda dificultăţilor de azi şi de mâine, am un vis. Este un vis ancorat adânc în visul american. Am un vis, şi anume că într-o bună zi această naţiune se va ridica şi va trăi conform adevăratului sens al credinţelor sale: `Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt creați egali’. Am un vis, şi anume că într-o bună zi, pe dealurile roşii din Georgia, fiii foştilor sclavi şi fiii foştilor proprietari de sclavi vor putea să se aşeze împreună la masa fraternităţii. Am un vis, că într-o bună zi chiar şi statul Mississippi, un stat care lâncezeşte în fierbinţeala nedreptăţii şi oprimării, se va transforma într-o oază a libertăţii şi dreptăţii. Am un vis, că cei patru copii ai mei vor trăi într-o bună zi într-o naţiune în care nu vor mai fi judecaţi după culoarea pielii lor, ci după caracterul lor. Am astăzi un vis… Am un vis, că într-o bună zi în Alabama, statul cu rasiştii ei vicioși, cu guvernatorul său, de pe ale cărui buze se scurg cuvinte precum “intervenţie” şi “anularea integrării rasiale” (…), că într-o bună zi chiar şi acolo, în Alabama, băieţeii şi fetiţele de culoare îşi vor da mâna cu băieţeii şi fetiţele albe, ca fraţii şi surorile.”

Puterea cuvintelor este extraordinară: ele pot inspira, înfuria, atinge până la lacrimi, pot portretiza realitatea crudă, pot oferi o imagine despre viitor sau expune o nouă perspectivă asupra trecutului. Altfel spus, pot schimba lumea.

Articol: Vlad Adamescu
Foto: Raluca Rilla