Bine ai venit în Mahala-land! (sau ce a mai rămas din ele)

„În tramvai, căldura era încinsă, năbușitoare. Traversând grăbit coridorul, își spuse: << Ești un om cu noroc, Gavrilescule!>>.”

…dar tu, cititorule, nu vei lua tramvaiul precum Gavrilescu (dar vei fi un om cu noroc), ci vei lua la pas mahalale fantastice ale lui Eliade, pentru a-i descoperi Bucureștiul copilărei. A.R.C.E.N. te va ghida cu doi pălărieri, Edmond Niculușcă și Alberto Groșescu, iar în joben, la sfârșitul călătoriei, nu te sfii să faci o mică donație pentru ca măcar promovarea magiei arhitecturale să nu pălească…(cine știe, poate se îndură careva să salveze și magia propriu-zisă).

Te vei întâlni cu aceștia și mulți alți curioși pe 22 sau 23 aprilie la răscrucea de căi marcată de Biserica Mântuleasa de la ora 17. Alături de „paradisul în destrămare” (în zone cu ființe mai inspirate în renovare) te vor învrăjbi ultimile licăriri de soare blânde, istorisirile amestecate cu proză mitică și dacă ai norocul să-i mai prinzi în floare, cireșii și magnoliile. Traseul tău va fi marcat străzile Mântuleasa – Romulus – Popa Soare – Dimineții – Pictor Al. Romano – Sf. Ștefan – Plantelor – Negustori – Dumitru Stăniloae – Calea Moșilor – Sfinților, „triunghiul fantastic” al mahalalelor Mântuleasa, Popa Soare și Negustori. În momentele în care nu stai la povești în jurul grupului, aventurează-te nițel prin împrejurimi, nu vei fi dezamăgit de mini-aventura pe cont propriu.

irina ionita-3-min

Acest tur îți va deschide orizonturile spre un București de care habar nu aveai că stă ascuns în spatele turnurilor de sticlă și al etajelor construite mai mult sau mai puțin cu vreun simț estetic (sau autorizație) în zone cu patrimoniu cultural. Te provoc să redescoperi fereastra (cu toți ochii care se vor ivi la aceasta)! Uită de banalul termopan alb, care încătușează arhitectura frumosului. Învață cum arăta cu adevărat un element architectural, care odată reprezenta poarta spre bolta cerului cu parfum de flori, nu blocuri gri cu gaze de eșapament.

…iar dacă ești cu adevărat „un om cu noroc”, o pisică neagră își va etala „felinitatea” la un concept de libertate deschis (sau fereastră, dacă chiar insiști să o numești așa), iar când te vei duce spre Moșilor, un huski te va lătra de la un balcon franțuzesc, ornat cu borcane albastre de murături și antenă TV. Sper că vei căuta în trecutul captiv în modernul dezordonat micuțe povești urbane precum doamna care mi-a povestit despre crăcile de magnolie căzute asupra casei sale, precum domnișoarele care stăteau în halate roz, pufoase și turbane de prosoape la o țigaretă în timp ce poodle-ul lor făcea ture și ne lătra… și sper că de le vei căuta, să le oferi un zâmbet, cu un fir de speranță, poate puțin nostalgică, când ți se va spune „dar sunt așa bătrâne aceste case”. „Dar sunt așa frumoase…”.

Fie că vrei să-l descoperi pe Eliade, fie că vrei să fii Alice în această lume de minuni, poate Dorothy în BucurOz sau doar tu în căutare de poze „instagramiene”, tot ceea ce te rog este să vezi mai mult decât un bloc de pietre ornamentate și sculptate într-un fel interesant. Fii deschis unei zone cu esență, unui grup de oameni captivanți, iar dacă poți imaginează-ți și încurajează activ magia arhitecturală să nu dispară.

…iar dacă vom fi un oraș și o țară cu noroc, aceasta feerie ascunsă va fi re(înviată)staurată precum ar merita.

Articol : Irina Ioniță
Foto : Irina Ioniță