POVEȘTI, JOCURI VIDEO ȘI PREJUDECĂȚI

„Pleacă din fața playstation-ului și fă ceva productiv!” Dacă aș avea un bănuț pentru fiecare dată în care am auzit asta din gura părinților mei, aș fi milionar. Acesta e „viciul” meu, jocurile video, care nu încetează să mă captiveze, prin frumusețea poveștilor și a lumilor imaginare în care am acces, de multe ori la standardele unor cărți sau filme. Desigur, nu toate jocurile sunt așa, multe sunt superficiale, clișeice și lipsite de emoție sau inteligență, însă există jocuri ce ne pot atinge profund, reușind ceea ce alte forme de divertisment nu pot − să te pună cu adevarat în pielea personajului.

Este minunat ca după o zi lungă și/sau monotonă să poți trăi, pentru câteva ore, o altă viață. Am omorât dragoni pentru a-mi apăra satul, am luptat împotriva unor grupări teroriste, m-am infiltrat în baze militare, mi-am construit propriile civilizații de la 0 și lista poate continua. Trecând la nivelul urmator, multiplayerul, mă gândesc la momentele geniale în care eu, alături de un prieten, reușim să ne coordonăm cu niște străini pentru a duce un plan până la capăt − adrenalină pură. Dacă la jocurile multiplayer online punctul forte este coordonarea și împărtășirea unor experiențe cu alți jucatori, la cele singleplayer baza stă (sau ar trebui să stea) în poveste, iar pentru asta, creatorii de jocuri au început să angajeze scriitori și scenariști. Prin această evoluție, jocurile încep să fie recunoscute și chiar să fie ridicate la statutul de artă.

De la generalizare, trec la exemple concrete de jocuri a căror poveste m-a marcat și despre care vorbesc și în ziua de azi cu prietenii mei.

1.Red Dead Redemption

Realizat de Rockstar Games (creatorii seriei GTA) în 2010, jocul este plasat în anul 1911 în SUA. Deși începe ca un Western generic, cu locuri prăfuite, violență și, desigur, călărit spre apus, povestea se transformă atunci când protagonistul, John Marston, devine din proscris vânător de recompense, căutând răzbunarea față de vechea bandă și încercând să-și protejeze familia cu orice preț. Diversele întâlniri cu personajele jocului redau foarte bine atmosfera Vestului Sălbatic, decadența și trădarea fiind la ele acasă. Ce-l face pe Marston să nu fie un alt John Wayne este faptul că are emoții pe care le afișează, este vulnerabil și are nevoie de ajutoare. În plus, în funcție de acțiunile jucătorului, Marston poate deveni un protector al oamenilor sau un răufăcător temut (indiferent ce alegi, există riscuri în ambele tabere).

Un moment cu totul special este cel în care Marston dialoghează cu Dumnezeu (deși nu știe asta), care încearcă să-l ducă spre calea cea dreaptă dându-i probe bazate pe Decalog. (pentru curioși, click aici).

2.Grim Fandango

Făcut de Lucasarts în 1998 și refăcut cu grafică îmbunătățită în 2015, Grim Fandango spune povestea lui Manny Calavera, un agent de turism care lucrează în Tărâmul Morților și care încearcă să vândă clienților pachete de călătorie spre Destinația Finală. Jocul preia influențe din filmele noir, muzica pare a fi ieșită din filmele lui Tarantino (dovada aici), iar design-ul personajelor e inspirat din cultura mexicană, acestea având fețele figurinelor calaca, folosite în paradele de Ziua Morților. Întregul joc este bazat pe interacțiunea cu personajele prin alegerea replicilor optime, dar și pe puzzle-uri, uneori complicate, pe care trebuie să le rezolvi.

Deși profund și original, Grim Fandango a fost un eșec din punct de vedere al vânzărilor, însă cu ajutorul unui grup dedicat de fani, jocul s-a păstrat și s-a relansat chiar anul trecut.

Întreaga idee a acestui joc este de-a dreptul sumbră, aceea că oamenii nu vor scăpa de corporații, corupție și violență nici măcar în Lumea de Apoi. Dintr-o dată, lumea noastră nu mai pare așa de rea, nu?

3.Heavy Rain

Creat de Quantic Dream în anul 2011, Heavy Rain este un thriller în adevăratul sens al cuvântului, în care încerci să rezolvi misterul ucigașului Origami. Jucătorul se află în controlul a patru personaje: un tată ce suferă de amnezie și care-și caută disperat fiul, un detectiv particular, tulburat de fantomele trecutului, un agent FBI și o jurnalistă obsedată de propria meserie. Aceste personaje vor fi puse în situații de mare intensitate, în care jucatorul trebuie să acționeze rapid și corespunzător, altfel ar putea schimba întreg cursul poveștii doar prin apăsarea întârziată a unui buton.

Trebuie să recunosc că atunci când am jucat Heavy Rain pentru prima dată, n-am putut să stau nemișcat pe scaun, ci numai în picioare, să fiu sigur că la scena următoare nu va muri personajul favorit din cauza mea. Pe bune, ritmul impus de jocul ăsta se măsoară cu cel al filmelor lui Hitchcock sau Polanski − te ține cu sufletul la gură până la final, sau mai bine zis până la finale, întrucât sunt nenumărate variante de sfârșit.

Jocurile video nu sunt un ansamblu de scene haotice, sunete puternice și povești regurgitate, așa cum multă lume le consideră. Sunt biletul de intrare la un spectacol fascinant, în care jucătorul e protagonist. TU ești cel care apeși pe trăgaci în inamic, TU ești cel ce poate salva vieți și proteja galaxii și nu în ultimul rând, TU trăiești o viață, imposibil de trăit altcumva, pentru câteva ore. Aceasta este magia jocurilor video, un alt fel de a spune povești „la gura sobei”!

Text: Marcu Solomon

Grafică: Miruna Radulescu