Pledoaria Leneșului

– Acuzatul să se ridice în picioare!

Sala își întoarce privirile grave asupra inculpatului, așteptând cu sufletul la gură pledoaria emoționantă, calculată cu precizie pentru a stoarce eficient cât mai multe lacrimi. Juriul s-a decis demult asupra sentinței, însă încă au o anume reticență în a-l condamna. Le e…simpatic. Poate ceea ce așteaptă cu toții e orice urmă de bună intenție din partea acuzatului, orice dovadă a caracterului său integru ce, paradoxal, le-ar îngreuna munca, însă poate i-ar salva pielea.

Acuzatul trage aer în piept. Sala inspiră la unison. Se lasă o liniște mormântală ce se așteaptă a fi ruptă de vorbele mieroase ale inculpatului. În schimb, este sfâșiată de expirația lui grosolană:

– Nu pot și stând jos?!

Sala sare ca arsă, cerând condamnarea definitivă a inculpatului. „Trântor! Indolent! Pute locul sub el de lene, domn’ judecător!”. Instanța persistă:

– Trebuie să existe o explicație pertinentă pentru comportamentul dumitale pe care sunt sigur că juriul ar dori să o audă. Arată-ne că înțelegi unde ai greșit și că știi ce trebuie să schimbi și poate găsim o metodă prin care să poți fi achitat.

Văzându-se împins de la spate și mai aproape de boxă decât de bancă, acuzatul își drege vocea:

– Stimabili jurați și respectabil judecător, pledez astăzi vinovat în fața dumneavoastră! Sunt trândav peste măsură, nu c-aș sta să calculez. Muiați-mi posmagii, atât de leneș sunt! Cu toate astea, onorată instanță, n-am comis nicio crimă și fapta mea nu este una penală. Condamnați-mă, pedepsiți-mă, că doar filmele se văd la fel de bine și din închisoare, însă nu fără a ști tot ce pierdeți la rândul vostru printr-o asemenea sentință. Încep, așadar, construcția cazului meu prin a vă prezenta mecanismele minții leneșului care va face orice pentru a evita munca grea și, adesea, inutilă.

Da, ați auzit bine, inutilă. Indolența te îndeamnă să creezi noi modalități mult mai eficiente pentru rezolvarea problemelor pe care oamenii harnici ce văd numai calea muncii asidue nu le vor descoperi vreodată. Deci, într-adevăr, ne putem numi inovatori. Oamenii ca noi sunt mințile luminate din spatele unora dintre invențiile care au marcat secolul 21 precum telecomanda TV cu deschizător de sticle atașat sau segway-ul, invenții care vă permit și dumneavoastră, onorați jurați, să leneviți din ce în ce mai mult. Și atunci când nu putem evita munca, o lăsăm pe ultimul moment, iar atunci când o lăsăm pe ultimul moment, o facem întotdeauna pentru că funcționăm la capacitate maximă sub presiune. Leneșul din fiecare ne-a trecut pe toți clasa la un moment dat. Indiferent de părerea majorității, și noi avem opinii la fel de puternice și vise la fel de mărețe, pe care le vom susține cu la fel de multă sârguință, pasiune, dar și cu flerul ingenios caracteristic trândavului. Și noi știm la fel de bine faptul că am putea munci mai mult, mai des, am putea fi mai consecvenți și, poate, candva vom ajunge acolo, însă rugați-vă să nu se întâmple prea devreme. Să urmeze instrucțiuni date poate oricine, dar să inoveze manualul, asta e treaba omului ingenios.

Sala ce rămase cufundată într-o liniște apăsătoare pe durata discursului, aproape gândindu-se că leneșul muncise îndelung pentru a-l concepe, acum prinde viață, așteptând cu răsuflarea întretăiată decizia instanței. Judecătorul se ridică, strivindu-l pe inculpat cu privirea și dă sentința:

– Ți s-a spus clar încă de la început ce se aștepta de la tine, dar ai ales să gasești scuze în loc să îți ceri scuze, deși fapta de care ești acuzat nu permite justificări. Ai încălcat regula jocului, și știi prea bine ce se întâmplă cu cei care nu joacă după reguli.

Leneșul a fost găsit vinovat. Pedeapsă maximă admisă, cu executare. A fost scos din joc.

Text:Daria Comeagă

Grafică:Irina Ioniță