Viața din România vs “La bella vita”

O comparație obiectivă (cu tente ușoare de subiectivitate) dintre societetea română și cea italiană…

Nu, nu mă refer la o vită cum ați putea înțelege din titlu. În italiană “La bella vita” înseamnă „Viața frumoasă”. Dar de ce e frumoasă? Ei bine, nu este neapărat minunată, dar așa ar răspunde un italian dacă i s-ar cere să-și rezume viața în câteva cuvinte. Aceasta este, bineînțeles, o generalizare, dar oare cât de mare?

Deseori auzim în mass-media cum țara noastră este comparată cu altele, cum sistemul nostru este comparat cu cel de peste hotare, încât ajungem să ne întrebăm care este, totuși, cheia succesului unei țări performante. Ce trebuie să facem pentru a transforma România într-una dintre acele țări?

Din păcate, este foarte ușor să ne creăm impresii greșite față de orice dacă informațiile noastre provin doar din zvonuri, părerile altora sau știri care exagerează mult când vine vorba de tratarea unei teme ca aceasta. De aceea, cred că mulți români și-au format o impresie mult prea buna față de ceea ce se întâmplă în afara țării, și foarte proastă față de ceea ce se întâmpla înăuntrul acesteia.

Realitatea este alta: nicio societate nu este perfectă și tocmai din cauza aceasta vă voi introduce viața din Italia, care are atât defecte, cât și calitați în comparație cu cea din România.

Italia este o țară în același timp diferită și asemănătoare cu România. Poate părea puțin derutant, dar totul ține de perspectiva ta asupra lucrurilor ca persoană. La primul impact, atmosfera din jurul tău ți se poate părea complet diferită, dar îți vei da seama, pe parcurs, că situația socială îți este familiară. Oamenii tind să aibă aceleași vicii și aceleași caracteristici negative pe care le putem întâlni și la noi în țară. Dimpotrivă, gradul de infracționalitate este mai ridicat la ei, de exemplu. O diferență mare intervine la modul în care italienii își privesc țara: sunt foarte mândri de naționalitatea lor (ceea ce nu se poate spune în aceeași măsură despre noi românii, deși depinde de la individ la individ), dar adesea rămân închiși în globul lor de cristal, nefiind interesați de ce se întâmplă în afara țării și foarte puțini se pot mândri cu faptul că sunt cunoscători de limba engleză.

Însă este de apreciat faptul că oamenii sunt foarte primitori, calzi, dispuși să îți sară în ajutor, și mai des cu zâmbetul pe buze. Acea ostilitate și tensiune cu care este posibil să te confrunți mai des în România dispare aproape complet de îndată ce ai pus picior pe teritoriul italian. Aici, prin natura lor, persoanele sunt mai prietenoase și dornice de conversații cu oricine și în orice circumstanță.

Oare să fie asta din pricina stilului de viață pe care îl au? Datorită faptului că salariul lor mediu pe economie este unul considerabil de mare față de cel al românilor? Există o posibilitate, dar pozitivitatea și fericirea pe care o întâlnim la italieni se datorează faptului că aceștia reușesc să găsească un motiv de bucurie în lucrurile cele mai neimportante.

Pentru a vă da un exemplu mai concret, gândiți-vă la mâncare. Pentru noi contează mai mult cantitatea decât calitatea, vedem mâncarea ca pe o simplă modalitate de a ne potoli foamea sau pofta. Pentru un italian, în schimb, ea reprezintă mai mult de atât. Ei preferă să mănânce mai puțin, dar să savureze. Arta culinară, ca toate formele de artă, este foarte importantă și dezvoltată.

Tocmai din cauza faptului ca are o istorie bogată, fiind recunoscută pentru nenumăratele ei mișcări culturale, Italia are un sistem de învățământ care pune accentual asupra laturii umane, mai ales în gimnaziu, unde se învață foarte multă istorie, geografie și italiană. De la liceu,  elevul are posibilitate să își aleagă filiera pe care vrea să o urmeze, cele care țin de profilul uman fiind cele mai bine cotate. Să nu mai vorbim de faptul că limba latină este aproape obligatorie, iar la ceea ce se numește liceul “clasic” se studiază până și greaca veche. Mulți spun, de asemenea, că școala noastră este mult mai grea decât cea italiană, însă nu cred că cele două instituții pot fi comparate, deoarece sunt foarte diferite. Școala românescă ne oferă un bagaj cultural extrem de redus și poate că asta influențează foarte mult comportamentul oamenilor din jurul nostru.

Acum că v-am introdus în ceea ce înseamnă “La bella vita” din Italia, v-ar plăcea să trăiți acolo? Preferați viața din România? Sau poate ați vrea doar să schimbați ceva din situația actulală a acesteia?

În orice caz, țineți minte că nu am vrut să ofer un exemplu de cum ar trebui să arate România, ci să vă dau doar câteva sugestii prin care am putea fi inspirați să schimbăm ceva.

Text: Alexandru Botea

Grafică: Adriana Ștefania Tomeci