Admitere la Facultatea de Arhitectură ,,Ion Mincu”

Pentru voi, cei care veți dori să vă jucați cu Lego la nivel macro și ați iubit întotdeauna să dați o formă construcțiilor complexe din imaginație, iată momentul să aflați mai multe.
Studentă în anul III la arhitectură, Sofia Georgescu nu este doar decisă asupra viitoarei sale cariere, ci este deja pregătită să își dedice talentul, răbdarea și pasiunea societății aspre în care trăim. A fost mai mult decât încântată să îmi vorbească despre facultate și să îmi ofere numeroase detalii referitoare la aceasta.

R: De ce te-ai hotărât să intri la arhitectură? Ce te-a atras spre această facultate și ce te atrage către viitoarea ta meserie?

„ Dintotdeauna mi-a plăcut să mă joc cu obiecte făcute din diferite materiale. Când eram mică și vedeam jucării pe care mi le doream, dar nu le puteam avea, îmi făceam replici din carton, din hârtie sau din plastilină. Mereu m-a fascinat jocul cu spații și volume care puteau să aibă povești în spatele lor; îmi place să creez, să observ și să interpretez detalii. Ce mă atrage spre facultate și spre viitoarea meserie sunt permanenta căutare, perpetua provocare a căutării noului și a depășirii unei limite mereu versatile. Mă atrage felul în care îmbină cunoștințe din domenii diferite – artă plastică, matematică, literatură, biologie și multe altle.”

R: Cum tratează profesorii studenții și vice-versa?

„ Aici sunt cazuri variate. De multe ori, profesorii sunt destul de duri, dar probabil pentru că este vorba despre o meserie grea, plină de responsabilități față de oamenii pe care îi vom ajuta. Uneori suntem lăsați să rezolvăm cerințele singuri, ceea ce nu este întotdeauna bine. Însă eu am întâlnit mai mulți profesori și asistenți deosebiți, care nu îți oferă soluțiile sarcinilor, ci te împing să te descoperi pe tine, pentru a înțelege ce anume îți dorești de la ceea ce urmează să proiectezi. Îți oferă discret pașii, îți pun întrebări și îți dau acel curaj al creației.”

R: Ce “rețetă” pentru a studia ai folosit pentru a intra la arhitectură?

„ A fost nevoie de meditații timp de doi ani și câteva luni. Ar putea fi considerată o problemă, însă dacă nu faci pregătire cu un profesor care să cunoască tipul de subiecte, șansele de a intra sunt destul de mici.”

R: Ce ai simțit în timpul pregătirii pentru admitere? Ce ai putea sa îmi spui despre admitere, așa cum ai văzut-o înainte să intri și după ce ai intrat?

„ În timpul pregătirii am simțit, la început, derută, nehotărâre și timiditate. M-au speriat toate acele lucruri noi, pe care, sincer, abia le înțelegeam. Însă, muncind din ce în ce mai mult, am început, treptat să deprind acele reflexe necesare, să înțeleg pincipiile și, în final, să fiu sigură pe ceea ce făceam. Admiterea era un pas care mă intimida, mi se părea imposibil de realizat când mă aflam în liceu… iar dacă îmi părea vreodată posibil, nu puteam să nu mă întreb ce urma după acesta și dacă eram în stare să pășesc mai departe fără a mă împiedica. Cred că mai mult, mi se părea imposibil ca EU, o persoană atât de micuță, să mă aflu vreodată în facultate, alături de toți oamenii aceia cu bărbi și ochelari, serioși. Îmi părea mult prea mare diferența de vârstă, deși nu era vorba decât de vreo doi – trei ani și nici nu știam prea bine ce anume trebuia să se întâmple în facultate. După admitere, teama a scăzut treptat, pentru că mi-am dat seama că dorința de a munci, atenția și dedicarea erau „armele” de care aveam nevoie pentru a mă descurca bine. Admiterea, dacă stau să mă gândesc acum, nu trebuie privită atât de radical. Este un pas pe care cei mai mulți reușesc să îl facă la timp, iar unii cu o secundă mai târziu. Totul constă în a înțelege care anume este direcția și ce trebuie pregătit pentru acea urcare.”

R: Ce studiezi în acest moment, în anul III,și ce îți dorești să faci după terminarea facultății?

„ În anul III deja am trecut de etapa introducerii în arhitectură. Pornind cu câteva cunoștințe generale din anii I și II, am început să studiem materii ce alcătuiesc etapele unui proiect. Sunt lucruri ce țin de estetică, de materiale și culori – designul de interior – , acompaniate de finisaje – ce tip de materiale, unde și de ce – și structuri – care fac posibilă construirea unei clădiri care va rezista în timp și la condițiile de mediu, prin dimensionarea și alcătuirea corectă a elementelor ei. De asemenea, există un curs de introducere în urbanism, pentru a înțelege că ceea ce construim va face parte dintr-o țesătură complexă de istorie, forme, imagini și gânduri ale oamenilor, cu care trebuie să fie în perfectă armonie. Pe lângă aceste materii ce țin de proiectarea de arhitectură, mai apar o serie de subiecte ce ne pot pregăti pentru diverse ramificații ale meseriei. Redarea proiectelor în diverse programe de calculator se poate concretiza într-un post în cadrul unui birou de arhitectură, studiul istoriei și al limbajului arhitectural te pot ajuta să pătrunzi în domeniul cercetării, în domeniul teoretic, în timp ce studiul formei te poate conduce către o meserie mai apropiată de designul de produs sau de interior. Eu mi-aș dori să pot intra în cadrul unui birou de arhitectură și să pot face un master legat de arta scenografiei.”

R: Ce ai recomanda viitorilor studenți?

„ Le-aș recomanda să încerce să integreze materiile teoretice în proiectele lor. Nu trebuie neglijate și nici privilegiate în detrimentul atelierului. Trebuie să știe că arhitectura cere multă muncă și puțin sacrificiu – al timpului liber și uneori al nopților -, deoarece este complexă, mereu apare ceva ce trebuie îmbunătățit și înțeles mai bine. Este precum o operă de artă ce nu poate fi considerată terminată niciodată de către artist, ci doar de către beneficiar în momentul în care o cumpără. Le-aș recomanda, pe lângă răbdare, mult curaj, să iasă din tiparele în care rămânem adesea în școală și să fie într-adevăr dedicați meseriei. Fără plăcere și curiozitate, este aproape imposibil să reziști volumului de muncă și complexității studiilor. Și ar mai fi ceva! Comunicativitatea, căci deseori se lucrează în echipe; să nu uite că fiecare are ceva de spus… Ceva ce cu siguranţă nu stiai.”

R: În ce constă, de fapt, după tine, termenul “arhitectură”?

„ Termenul „arhitectură” are semnificații multiple. Bineînțeles, mai întâ o privești ca pe arta de a construi, însă noi construim pentru oameni, iar aceștia sunt diferiți. Au aspirații diferite, visuri nenumărate și nevoi neștiute ce trebuie intuite, revelate sau relevate. Mai mult, arhitectura cuprinde artele vizuale; este pictură prin culorile sale, sculptură locuibilă și muzică prin ritmul și pulsațiile ei. Matematica și fizica îi conferă rațiunile prin care ajunge să stea în picioare, biologia îi amintește organicitatea, iar oamenii creează spațiile cu pașii lor mărunți și cu micile lor dorințe.”

R: Ce avantaje și dezavantaje vezi în viitorul meseriei tale în România? Dar în străinătate?

„Consider că în România există câteva oportunități pentru o viitoare meserie. Am urmărit anunțuri ale diferitelor birouri de arhitectură, care au nevoie de supraveghetori de proiecte, persoane care să randeze – redea – proiectele pe calculator și posturi în care începi prin a ajuta cu mai multe lucruri mici, avansând ușor-ușor către cerințe mai complexe. Din păcate, în România se construiesc puține clădiri valoroase, cererile nu sunt foarte mari, iar posibilitățile de a construi și de a desfășura un proiect cu calități veritabile sunt limitate, în timp ce în unele țări străine, lucrurile stau altfel.”

R: Ce liceu ai urmat și când te-ai decis să dai la arhitectură? Între ce opțiuni ai oscilat înainte să te decizi?

„Am urmat secția de design ambiental la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza„ din București. E complicat să spun când anume m-am decis să dau la arhitectură. Am multe pasiuni,destul de variate. Cred că prima dată m-am gândit prin clasa a V-a, când am aflat câte ceva despre meserie. Mereu mi-au plăcut artele, însă, în același timp, am avut și o înclinație către științele exacte, iar meseria de arhitect mi s-a părut că le îmbină. Am avut oscilații, într-o anumită măsură, către alte domenii. Am privit către limbile străine, către facultatea de litere, către secția de scenografie de la UNATC și chiar către medicină. Descoperind că cea din urmă nu mi se potrivea întru totul, am ales arhitectura, pentru că aceasta le poate cuprinde pe celelalte sau le poate primi alături.”

Redactor: Victor Pierre Ormeneanu
Grafică : Maria Mărmureanu