Tu ce ai schimba dacă ai putea să te întorci în trecut?

Timpul, coșmarul destinat ființei umane, este cel care, de prea multe ori, ne împiedică din a fi fericiți. De aceea, am rugat câteva persoane de vârste diverse de a alege un moment din trecut pe care l-ar schimba.

S.: În miezul lui iunie, anul trecut, eram la bunici. M-am urcat pe acoperișul foișorului și vrând să privesc mai îndeaproape luna roșiatică, am rupt câteva dale. A urmat apoi o ceartă dură cu bunicul, iar eu am plecat. La scurt timp după, când eram în cantonament, am aflat că bunicul murise. A reparat foișorul, dar după câteva zile i-a cedat inima. Ultimul cuvânt pe care i l-am spus a fost ‘Pa’; m-aș întoarce atunci și mi-aș schimba complet purtarea. I-aș spune cât de mult îl iubesc și cât de dor îmi va fi de el.

I.: Cred că dacă ar fi să mă întorc la un moment din viața mea, cel ales ar fi acela în care nu am avut “tupeul” să mă introduc personal, ci prin intermediul unor prieteni unei persoane importante din viața mea actuală. M-ar fi scutit de multe “încercări, întâmplări și abordări” dificile și mai mult sau mai puțin subtile. Totuși, aceste impedimente m-au ajutat în formarea unei relații temeinice de prietenie și au mai adăugat nițel din “minele” anterior în cel prezent.

L.: Uneori, ca toată lumea de altfel, iau decizii pripite, grăbite, proaste sau de care pur și simplu nu sunt mulțumită după aceea. Dar sunt conștientă că viața nu poate fi perfectă și că fiecare mică greșeală te învață, în perspectivă, ceva. De aceea, foarte rar mi-am dorit cu adevărat să mă întorc pentru a rectifica o asemenea decizie.
În urmă cu aproximativ două săptămâni, mi-am luat angajamentele unui elev serios și mi-am sacrificat weekendul pentru a participa la o competiție de dezbateri. Am fost mândră de mine: “Pot oricând să mă distrez, acum fac ce e important”, gândeam. Aveam totuși să aflu, la câteva zile distanță, că aparențele înșală. Acel sfârșit de săptămâna fusese ultimul în care părinții mei, pe care i-aș fi putut însoți, s-au văzut cu o persoană apropiată mie. Și da, am regretat prea multe prea târziu, dar acum, aș face orice să dau timpul înapoi.

P.: Îmi trec prin minte toate momentele în care aș fi putut îmbrățișa pentru ultima dată o persoană dragă, când am spus lucruri pe care le-am regretat ulterior, când am investit timp și energie în situații neimportante sau când nu mi-am dat seama de ceva la timpul potrivit. Totuși, oricât de mult regret acele momente, nu mi-aș dori să le schimb, fac parte din ceea ce sunt acum : “nu rămâne în trecut, nu visa la viitor, concentrează-ți mintea asupra prezentului”.

I.A.: Dacă ar fi să mă întorc în trecut, aș încerca să nu-mi mai pun fericirea în alte persoane. Noi, oamenii, evoluăm continuu, ni se schimbă percepțiile și ajungem să părăsim sau să fim părăsiți în momente la care nu ne-am fi așteptat vreodată. Aș fi vrut să fiu stabilă în decizii și, de asemenea, să nu fi permis nimănui să-mi altereze părerea despre mine însămi. Am realizat de curând că viața merge mereu înainte și e prea frumoasă pentru a suferi inutil.

C.B.: În copilărie, pentru a ajunge la casa veche a bunicilor, eram nevoită să traversez puntea de peste rău. Pe la puntea aceea, era un nuc bătrân și înalt în care obișnuiam să mă cocoț, iar într-o zi senină de vară, m-au străfulgerat grandoarea și perfecțiunea cu care se reflectau pe oglinda cerului biserica și școala, împreună. Pe cât de sublim se prezenta acel scenariu, pe atât de profund a fost impactul, încât după atâția ani, acelea ar fi clipele pe care le-aș prelungi (la nesfârșit)…
Oh, cât de schimbat trecutul… m-aș întoarce la o iubire adolescentină, și în loc de fuga pe care am făcut-o, aș pune în cuvinte sentimentele.

T.: Pentru mine, o noapte neagră a fost prin apropierea Crăciunului, în 2012, când am reacționat copilărește la o provocare din partea mamei, neștiind ce săptămâni lungi de certuri urmau să izbucnească. Multe țipete, puține spuse, impulsiv formulate. Înainte să fi rostit anumite lucruri, pe care le-aș retrage acum oricând, ar fi trebuit să mă gândesc de mai multe ori. Aș apăsa ‘pauză’ în clipele acelea tensionate, aș reflecta asupra gesturilor și vorbelor mele, și m-aș opri, pentru că adesea nu suntem conștienți de impactul nostru asupra celor din jur, mai ales asupra persoanelor apropiate.

Articol: Tana Cuturela

Grafică: Irina Ioniță