„Miss Peregrine” – o a doua casă printre pagini

Am obiceiul de a răsfoi o carte înainte de a o cumpăra, în principal pentru a vedea cum este așezat scrisul în pagină sau pentru a citi o prefață ori câteva note de subsol. Uneori coperta nu îmi e de ajuns. Însă odată ce am luat „Miss Peregrine” pentru prima oară în mâini, am știut că e specială (aveam să mi-o dovedesc pe deplin). La o primă fluturare de file, m-a uimit faptul că avea… poze. De cât timp nu mai citisem o carte cu ilustrații! Și totuși, ce ilustrații stranii… Par atât de reale, dar, în același timp, atât de rupte de realitate… Gata, a mea să fie!

„Miss Peregrine” a ajuns să fie un subiect de discuție frecvent în conversațiile mele, fie ele cu prieteni, cu persoane abia cunoscute sau cu membri ai familiei care îmi mai cer recomandări de cărți „de-ale noastre, ale tineretului”. Această carte spune povestea lui Jacob, un tânăr ambițios ce pornește într-o aventură de autocunoaștere și de explorare a trecutului mentorului său, bunicul Abraham. Bătrânul obișnuia să îl fascineze pe micul Jacob cu toate întâmplările prin care a trecut în cel de-al Doilea Război Mondial, cum a trăit într-un cămin pentru copii deosebiți (un fel de Casă Foster reinventată, aș putea spune), cum a călătorit prin toată lumea pentru a răpune cât mai mulți monștri posibili, cum s-a împrietenit cu nenumărate persoane cu puteri supranaturale… Toate aceste povești însoțite de dovezi palpabile, poze din toate locurile în care a fost și cu toată lumea pe care a întâlnit-o. Cum era de așteptat, odată cu înaintarea în vârstă apare îndoiala, iar Jacob crede din ce în ce mai puțin în spusele bunicului său. Băiatul are însă un șoc atunci când exemplul său de o viață moare într-un mod foarte violent, eveniment ce îl marchează prin gânduri sumbre și prin coșmaruri interminabile. Totuși, asta nu îl oprește să ia decizia curajoasă de a porni într-o adevărată drumeție către tărâmurile Țării Galilor, pe care obișnuia să își petreacă Abraham clipele copilăriei în „Căminul Domnișoarei Peregrine pentru Copii Deosebiți”. Aici Jacob are să descopere că personajele din fotografii pe care el le bănuia ca fiind imaginare sunt, de fapt, foarte reale. Iată cum basmul devine realitate, iar aventura alături de Miss Peregrine și copiii casei sale începe.

Plină de originalitate, de suspans și de un flux de idei impresionant, această carte se deosebește și ea (precum personajele sale) prin stilul prietenos de scriere, prin dinamismul acțiunii și, probabil cel mai important, prin conexiunea făcută între firul narativ și poze. Romanul cuprinde o vastă colecție de fotografii vechi, mai mult sau mai puțin editate, culese de la numeroși colecționari sau din târguri care mai de care mai stranii. O fetiță care zboară, un băiat aparent slab și plăpând, dar care poate ridica un bolovan imens sau un băiat invizibil căruia i se pot vedea numai hainele sunt doar câteva din imaginile diverse pe care le-a pus la dispoziție autorul. Astfel, „Miss Peregrine” devine ca un album complex de instantanee îmbinate cu un univers epic al fantasticului devenit real prin autenticitatea informațiilor și prin trăirile protagonistului care trece prin atât de multe la o vârstă atât de fragedă.

Dacă sunteți în căutarea unei lumi neobișnuite cu tușe de mister și suspans, cu răsturnări de situație, personaje bizare și o notă de groază, veți fi bineveniți în lumea domnișoarei Peregrine.

Articol: Alexandra Gheorghiade

Foto: Ioana Vișan