9 Mai… buni ca altul

Ce se întâmplă pe 9 mai? Poate că ați aflat deja, e Ziua Europei, sărbătoarea păcii și a fericirii. Ceea ce nu vă trece cu siguranță prin gând sunt noile denumiri ale sărbătorii, adaptate spiritului competitiv, cum ar fi: „Nu dansezi bine, te omor!” sau „Dacă nu ne sincronizăm…” (exclamații ce vor să fie serioase, dar aduc, în schimb, multe zâmbete). Astfel, probabil că ați ghicit: a început numărătoarea inversă până când clasele liceului „Gheorghe Lazăr” vor răspunde provocării lansate cu această ocazie. Încă din martie, șefii claselor au extras bilețelele cu diverse state europene și au fost rugați să creeze, alături de colegi și colege, un număr al tradițiilor, al aspectelor caracteristice care dau glas țării respective, menținând-o tânără și frumoasă în ochii tuturor.

Revenind în cadrul evenimentului, pot spune că sunt participantă pentru prima oară la o competiție de asemenea amploare, necunoscând de dinainte aproape nicio informație legată de spectacolul pe care trebuie să îl pregătim. În martie s-a ales un coordonator pentru fiecare clasă, ni s-a prezentat regulamentul, am învățat și repetat coregrafii dificile, am închiriat costume frumoase. Cine ar fi crezut că ne-am putut implica atât de mult în realizarea unui produs artistic? Greu de crezut că tocmai noi, niște adolescenți ocupați cu tot soiul de activități, reușim să ne unim forțele pentru a munci în afara programului școlar.

Nu este ușor să ții pasul cu tot ce se întâmplă, oboseala se acumulează zilnic, febra musculară nu îți mai părăsește corpul, dar ceva te ambiționează să lupți pentru echipă. Fiecare repetiție înseamnă un pas înainte. Dorința de a persevera devine câteodată mult prea puternică pentru a te lăsa să te odihnești sau să iei o gură de apă. Cu toate acestea, pauza este întotdeauna mult așteptată și întâmpinată cu o fugă la magazinul din apropiere.

Stresul devine mai ușor de suportat atunci când lucrezi cu oameni pe care îi simpatizezi. Astfel, jocul „9 mai” începe de abia în momentul în care colectivul se cunoaște.

Reflectând asupra competiției, mi-am dat seama că nu contează doar munca și rivalitatea dintre clase. Există un scop pe care nu ai cum să îl înțelegi dacă nu l-ai atins niciodată. Este vorba despre un aspect pe care doar concursul te învață cum să-l folosești, anume spiritul de echipă. Pregătirea pentru această zi ne-a unit, ne-a apropiat atât de mult, încât simt că a format un tot unitar din clasa noastră. La începutul anului se formaseră nelipsitele grupulețe, dar acum interacționăm mai mult, mai bine, ne complimentăm, glumim. E un „împreună” care te face să uiți fiecare ceartă și să îți amintești momentele în care încercai să te oprești din râs când profesorii treceau printre rândurile de bănci.

Sinceră să fiu, nu prea îmi găseam locul; dar odată cu repetițiile pentru 9 mai, am simțit cum se schimbă relația noastră colegială. Intenția de a mă muta într-o altă clasă a dispărut ca prin minune, căci am descoperit că fac parte dintr-o familie specială, care merită toate eforturile posibile pentru a fi întreținută. Sunt norocoasă că mă număr printre elevii unui liceu al cărui obiectiv principal constă în încurajarea spiritului de echipă.

În fiecare zi, prin intermediul activităților extracurriculare pe care le promovează într-un mod unic, Lazărul îmi aduce aminte de puterea lui incredibilă. De exemplu, cum poate transforma o sărbătoare într-un adevărat spectacol în care spiritul lăzărist este omniprezent prin creativitate, emoție, apreciere, muncă neîntreruptă – amestecul incurabil. Ce semnifică Ziua Europei pentru mine? Poate că nu aș reuși să răspund întrebării, însă știu ce a făcut pentru mine, pentru noi toți. A făcut primii pași spre 4 ani minunați de liceu. O astfel de zi… nu va fi uitată prea curând.

Articol: Ioana Răducanu

Foto: Alexia Cinghinău