Iubire 1/365(6)

Într-una dintre cele mai friguroase luni ale anului(sau, cel puțin, așa ar trebui să fie), avem cea mai caldă zi, preluată de noi de la americani, mai precis „Valentine’s day” sau „Ziua Îndrăgostiților”, mai pe românește. Dar am o vagă impresie că florăresele se bucură mai mult de această zi decât majoritatea cuplurilor.

De n-am văzut la băieți cu flori și cutii de ciocolată în acea zi pe stradă, cum nu văd în tot anul adunat. Și de aici rezultă întrebarea mea: am înțeles eu greșit, sau această zi chiar se numește „a îndrăgostiților”? Și dacă la ultima verificare oftalmologul nu mi-a mai crescut dioptriile, atunci, dragi fete care vă mândriți că ați primit un buchet de câte minute aveți împreună, de trandafiri, de nu mai știu ce culoare, atenția voastră pentru ei unde este? Sau iubiții voștri sunt mai mult de decor?

Pe lângă acest aspect neglijabil, am mai observat că picioarele mele nu mai știau să meargă drept (sau , mă rog, atât cât permite aglomerația urbană), căci la fiecare 5 metri mai aveam puțin și mă alipeam, din nou, de alți doi siamezi ce-și căutau (negreșit) dragostea unul în gur..ăă.., pardon, ochii celuilalt. Să nu mai precizez că stația de metrou „Unirii 1” fermenta de flori, ciocolată, jucării, oameni îndragostiți, ce să mai, iubire în toată legea. Astfel, nelămurirea îmi apasă și mai agasant cerebelul: unde, Sfinte Valentin, s-au ascuns toți acești îndrăgostiți până acum? Sau, odată cu sărbătoarea, am preluat de la americani tradițiile întru-totul, iar 364 de zile locuim separat, dar în a 365-a ne iubim de se blochează facebook-ul de la atâtea like-uri? Pentru că, desigur, poza cadoului primit pusă pe rețeaua de socializare este indispensabilă, iar fericirea se sărbătorește mereu cu un număr cât mai mare de vizualizări, nu?

Deși îmi era extrem de greu să mă concentrez cu toată acea atmosferă în jurul meu, gândul mi-a zburat la glumele din liceu, așa că m-am gândit și eu la „acel moment când ai o sărbătoare numită Dragobete 10 zile mai târziu, dar tu sărbătorești Valentine´s day”. Însă înțeleg perfect, întotdeauna mâncarea ta e bună, dar e mai gustoasă a vecinului. Plus că suntem prea nerăbdători, ce să ne faci? Și poate puțin prea vrăjiți de filmele hollywoodiene ca să ne mai respectăm pe noi înșine, dar vorba românului „câte un motiv de petrecere în fiecare zi”, așa că, pe 14 februarie, ne luăm iubita/iubitul de-o mânuță, iar McDonald’s-ul în cealaltă, iar pe 24, în aceeași lună, învățăm să spunem „te iubesc”, iar, conform obiceiului, dacă baieții ne prind, fugind după noi, primesc un sărut în văzul tuturor.

Ori până la urmă, nici nu mai contează care și a cui zi este, ci de ce avem neapărat nevoie de un moment special aranjat în calendar în care să ne arătăm afecțiunea față de celălalt? Poate că ar trebui să-i iubim pe cei din jurul nostru în fiecare clipă mai mult și mai mult, iar într-o zi din an, să nu ne golim mintea și buzunarele ca să materializăm sentimentul, chiar dacă vorbele de duh ale românilor există și se pot asocia și acestei zile: „eu până nu văd, nu cred”. Iar pentru aceia care mi-ați bucurat, zi de zi, auzul cu „n-am pe nimeni acuma de 14”, mereu aceste zile sunt cu noroc, deci, de acum înainte, cel mai bine ar fi să faceți primul pas exact când nici voi nu vă așteptați la asta.

Autor: Parea Sophie Dominique
Grafica: Adriana Tomeci