Voci care contează

De curând am participat la un eveniment organizat de „Motivation” și „Special Olympics”, fundații ce militează pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și susțin integrarea acestora în învățământul de masă, iar, mai târziu, în colectivul de muncă. S-a discutat în principal despre problemele pe care acestea le întâmpină în societate, atât la nivel de infrastructură, cât și la nivel de mentalitate, despre soluțiile ce pot fi găsite și modurile prin care se poate schimba perspectiva oamenilor asupra acestui subiect. Desigur, aș putea dezbate oricât această temă, fiind eu însămi în postura unei persoane cu dizabilități, însă m-am gândit să aflu și părerile celorlalți tineri și ce cred ei despre acest subiect.

Lavinia:   Dar persoanele cu dizabilități nu sunt cele lipsite de o mână, de un picior, ori care nu le pot folosi. Nu, sunt cele cărora le lipsesc cu desăvârșire respectul, bunătatea, anumite valori de bază ale societății. Integrarea acestora din urmă este cu adevărat imposibilă; ele trebuie însănătoșite, ajutate să se schimbe. Integrarea primei categorii se va realiza cu adevărat atunci când lumea va accepta normalitatea oamenilor în cauză. Deoarece atunci când există respect pentru fiecare individ în parte, aparențele nu mai înșală și, astfel, defectele reale sunt de natură morală, iar nu cele ce atrag ochiul mai întâi. Cât despre partea materială, practică a acestui aspect, ei bine, ea este strict legată de ceea ce am discutat înainte. Nu se poate acorda atenția necesară dacă nimeni nu simte firesc responsabilitatea de a înceta să discrimineze persoanele nepotrivite.

Ana-Maria:   Persoanele cu dizabilități sunt persoane ca noi toți. Toți suntem oameni, indiferent dacă nu putem merge sau dacă ne este mai greu să facem anumite lucruri. Personal, eu nu diferențiez acești oameni de ceilalți. Ok, au nevoie de rampe speciale și anumite lucruri în plus.. dar în rest, suntem la fel. Cunosc autoarea articolului de la olimpiadele din școala generală, iar acum suntem în aceeași clasă la liceu. Cine zicea că nu pot fi la fel de buni ca ceilalți? Recunosc chiar că în unele domenii mă depășește. Trecând peste școală și note.. este o prietenă foarte bună. Mă ascultă întotdeauna și e foarte matură. Tot ce pot să spun este că îmi doresc persoane asemeni ei alături de mine în viață.

Andrei:   Persoanele cu dizabilități sunt cu siguranță indivizi la fel ca noi. Au o dorință și o perspectivă unică asupra vieții, oferind de fiecare dată când îi întrebi, o multitudine de păreri sau impresii ale unei zile normale privite din altă prismă. Ceea ce cu siguranță este greșit în societatea noastră este modul în care percepem și actionăm în legătura cu integrarea persoanelor cu dizabilități (atât motorii, cât și mentale) într-o ,,viață plăcută”. Suntem atașați de ele, le oferim compasiune, iar dotarea oricărui mjloc de transport sau instituție publică cu aparatură necesară este soluția pentru ca ei să poată simți orice experiență unică ce le apare în cale.

Andreea:   Sinceră să fiu, nu cunosc foarte multe persoane cu dizabilități, dar nici nu am le-am dat mare atenție până acum. Pot să spun despre acestea doar că sunt niște persoane extraordinare. Sunt caractere puternice, deoarece se confruntă în fiecare zi cu multe lucruri la care nici nu m-aș fi gândit. Au multe calități care le lipsesc multora (poate și mie), sunt diferite față de noi doar prin faptul că sunt mai bune, mai darnice și multe dintre ele foarte talentate, iar pentru asta le apreciez foarte mult. Mă bucur că am ocazia să fiu colegă cu o astfel de persoană și consider că am multe de învățat de la ea.

Denis:   În mare parte, persoanele cu dizabilități sunt cele mai tolerante, compătimitoare, răbdătoare și sincere personalități pe care le veți întâlni vreodată. Nu există deosebiri majore care ar putea fi un motiv pentru neintegrarea in societate, sunt aceleași caracteristici care variază de la un individ la altul, însă lipsa unor abilități sau dezvoltarea fiziologică dereglată sunt factorii care creează această diferență. Pentru a evolua ca personalitate sau comunitate trebuie să învățăm unii de la alții, iar de la persoanele cu acest statut avem multe de învățat, din acest motiv ar trebui sa le creăm anumite facilități și să-i ajutăm sa să se integreze. Societatea contemporană și-a dezvoltat unele idei și concepte complet diferite de cele existente în secolul trecut referitor la acești indivizi care joacă un rol important în relațiile celorlalți cu restul societății; astfel, ei sunt un exemplu de curaj și ambiție.

Observăm că, deși de multe ori societatea în care trăim limitează accesul persoanelor cu dizabilități la o viață „normală”, acestea au arătat în nenumărate rânduri că nu sunt cu nimic mai prejos decât ceilalți. Și chiar dacă o zicală spune „Cu o floare nu se face primăvară”, cunoscând și părerile altor tineri, eu cred că putem schimba mentalități, puțin câte puțin, și, totodată, percepția oamenilor asupra persoanelor cu dizabilități.

Articol: Andrada Budui