Și Oscarul merge către…

O seară unică. Un prilej pentru actorii nominalizați de a se „scălda” în laurii bine-meritați în urma unei munci titanice. Dincolo de atmosfera de sărbătoare, de ținutele extravagante și mediatizare, în culisele evenimentului se întrevede mulțumirea întregii echipe pentru răsplătirea fiecărei duble, a acelor scene în care camera de filmat nu mai surprinde doar un chip, ci sufletul unui personaj, nu urmează un simplu scenariu, ci transpune spectatorul în povestire.

Filmul, „cea de-a șaptea artă”, a fost considerat pentru o lungă perioadă efemer, agregat al celorlalte, neanticipându-se impactul pe care l-ar putea avea asupra publicului. Acest tânăr „figurant” a acumulat experiență și a dobândit un loc de cinste atât în artă, cât și în propagandă. În timp, tot mai multe persoane influente au intuit potențialul cinematografiei și au investit milioane de dolari și încredere în această industrie. Prin dezvoltarea și susținerea studiourilor, Hollywood-ul a devenit astăzi imperiul aureolat la care fiecare ucenic al actoriei vrea să acceadă, dominat de studiouri precum 20th Century Fox, Paramount, Universal, Columbia, Warner Bros sau Disney.

Pe data de 16 mai 1929, la Hotelul Roosevelt din Hollywood, 270 de persoane erau prezente la prima ceremonie de decernare. După numărul invitaților, aceasta se asemăna mai mult cu o cină sofisticată. Câștigătorii fuseseră deja anunțați cu o lună înaintea galei, în  cadrul căreia cele mai apreciate producții au fost „Wings” și „Sunrise”, două filme mute. Evenimentul este amintit și pentru premierea studiourilor Warner Bros, pentru revoluționarea adusă de pelicula cu sunet „The Jazz Singer”. În istoria Oscarurilor au fost decernate aproximativ 2750 de trofee. Din cauza lipsei fondurilor și a materialelor necesare pentru fabricarea statuetelor, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial statuetele au fost realizate din ipsos pictat. Un asemenea episod din cronologia premiilor pare neverosimil, mai ales când cunoaștem bugetele alocate unor pelicule din ultimii 20 de ani, precum „Avatar” (310 milioane de dolari) sau „Titanic” (200 de milioane), ale căror încasări au depășit, din fericire, costurile de producție și s-au dovedit a fi și adevărate capodopere. Sumele de care s-a ajuns să se vorbească în cinematografia americană, unele dintre acestea depășind fondurile alocate unor programe de cercetare, apărare sunt dovezi ale poziției privilegiate pe care filmul o ocupă în secolul  XXI și a importanței care i se oferă.

Ce ar mai însemna premiile fără identitatea lor, statueta Oscar râvnită de toată lumea? Ideea trofeului îi aparține directorului MGM, Cedric Gibbons, și simbolizează un cavaler care stă pe o rolă de film, ținând în mână o sabie de cruciat. Statueta Oscar are 34 cm lungime și cântărește în jur de 4 kg.  Rola de la baza statuetei are cinci spițe, care reprezintă ramurile inițiale ale Academiei: actoria, regia, producția, scenariul și tehnica de film. Costul de producţie al unui singur trofeu este de aproximativ 18.000 de dolari. La bază, fiecare are gravat un număr de serie, iar pe o plăcuţă este scris textul „Statueta nu poate fi vândută, transmisă sau transferată fără a fi, anterior, oferită academiei”.

Începând cu anul 2002, gala premiilor Oscar este organizată în Dolby Theatre, o sală impozantă cu 3400 de locuri. De asemenea, în urma unei trageri la sorți, 300 de câștigători au  ocazia de a privi celebritățile pe covorul roșu și de a urmări spectacolul aproape de scenă. Gala este un prilej unic pentru a imortaliza spectrul de emoții, caracterul și reacțiile fiecărui actor dincolo de platoul de filmare. Observăm expresii noi pe chipuri deja cunoscute: favoriților sau foștilor câștigători li se poate citi de multe ori în privire siguranța, încrederea, în timp ce debutanții și tinerii actori debordează de entuziasm.

Mass-media nu putea rata transormarea nerăbdării fanilor și a popularității personalităților prezente într-un profit garantat. Astfel, începând cu anul 1953, gala este televizată; prima a fost urmărită de 34 de milioane de oameni. Spre comparație, audiența ceremoniei de decernare de anul trecut a fost de aproximativ 700 de milioane de telespectatori din peste 225 de țări. Întoarce câteva capete, nu?

De-a lungul anilor, Oscarul a creat idoli, legende. Academia i-a răsfățat pe unii, iar pe alții i-a îngenuncheat. Cele mai multe premii individuale, patru la număr, au fost câştigate de actriţa Katherine Hepburn şi de regizorul John Ford. Ei sunt urmaţi în acest clasament de Jack Nicholson (un favorit personal) cu trei premii. Printre cei cu două Oscaruri primite se numără Meryl Streep, Gary Cooper, Robert De Niro, Dustin Hoffman, Tom Hanks şi Marlon Brando. În semn de protest împotriva nedreptăților cu care se confruntau amerindienii, ultimul dintre ei a refuzat, în 1973, cea de-a doua distincţie, acordată pentru rolul din „The Godfather”. Numai trei filme au adunat cvintetul de mari trofee Oscar – „cel mai bun lungmetraj”, „cel mai bun regizor”, „cel mai bun rol principal masculin”, „cel mai bun rol principal feminin”, „cel mai bun scenariu adaptat/ original”: „It Happened One Night” (1934), „Zbor deasupra unui cuib de cuci/ One Flew Over the Cuckoo’s Nest” (1975), „Tăcerea mieilor/ The Silence of the Lambs” (1991), toate fiind, mai ales prin performanțele actorilor, filme de neratat.

În ceea ce privește gala de anul acesta, putem asista la multe premiere. Va câștiga Leonardo DiCaprio în sfârșit, după cinci nominalizări, trofeul Oscar? Deși „The Revenant” nu marchează cea mai memorabilă prestație a sa, acesta pare a fi anul lui Leo, singurii care l-ar putea împiedica fiind Eddie Redmayne („The Danish Girl”) sau Michael Fassbender („Steve Jobs”). Vor reuși pelicule îndrăznețe, precum „Spotlight” sau „The Big Short”, care tratează subiecte sensibile, să câștige premiul pentru cel mai bun film? Se conturează o seară imprevizibilă, mult mai deschisă surprizelor decât cele din ultimii ani, așa că orice e posibil. Speranțele tuturor se vor aduna de-a lungul covorului roșu în așteptarea anunțului: „And the Oscar goes to… ”

Grafică: Adriana Tomeci