Reclam, reclamă!

Cu toții știm tipica poveste: este o dimineață însorită de luni și asistăm la micul dejun al unei familii ai cărei membri încă nu s-au trezit complet din somnul dulce, rememorând visători scene ale sfârșitului de săptămână tocmai încheiat. Ei bine, toată această tăcere glacială încetează în momentul în care tatăl pune entuziasmat pe masă un pahar ce pare a fi umplut cu suc de portocale. Și deodată, pe fundal începe o melodie ce inspiră doar optimism și poftă de viață, iar familia începe sa râdă și să danseze bucuroasă. Dar în pahar nu este doar un simplu suc de portocale. Este sucul de portocale. Și aici intervine magia reclamelor.

Trăim înconjurați de publicitate, iar reclamele s-au extins de la banalul post publicitar, acaparându-ne viața cotidiană și, implicit, deciziile și modul de a gândi. Le vedem peste tot, sunt parte din viața noastră și, totuși, de atâția ani, rămân nerăspunse întrebări fundamentale: „Ce promovează reclamele?” sau chiar inevitabila problemă: „Cum ne influențează reclamele și care le este rolul?”

Să o luăm cu începutul. Aprindem televizorul și căutăm curioși un post pe care să fie reclame. Solicitanta căutare se încheie… după câteva secunde, căci – ai ghicit – mereu dăm de reclame. Unele interesante, altele mai puțin reușite, însă care au un lucru în comun: pe tine. Tu, fericitul observator al unei adevărate strategii comerciale, care aștepți plictisit începerea emisiunii preferate. Nu schimbi postul, căci telecomanda e prea departe, deci privești apatic povestea care îți este expusă pe ecranul adus la viață de cântece și lumini. După vreo două reclame, deja poți observa o anumită analogie: cele mai multe dintre povești au în centru o persoană sigură pe sine ce folosește mult prea multe verbe la imperativ și ce îndeamnă oamenii pasivi din fața televizoarelor să ia atitudine și să facă o schimbare în viața lor, achiziționând produsul pe care îl etalează cu un zâmbet larg, definindu-l drept „cheia succesului”.

Acum, cititorule, schimbă, te rog, postul publicitar și așteaptă din nou începerea reclamelor. Îți garantez că vei revedea exact aceleași produse, expuse, poate, în altă ordine. Din nou și din nou aceleași reclame. În fiecare zi, cu acuratețea unui ceas. Până când se întâmplă asta? Până când cei care au realizat reclama consideră că produsul pe care îl promovează este „memorat” de un număr suficient de mare de oameni. Până când acea melodie care te-a enervat încontinuu, timp de câteva luni, iar versurile despre medicamente indicate răcelii, de care te-ai săturat să tot auzi, te-au convins de faptul că doar produsul respectiv este indicat să te ajute. Pana când ți se induce ideea cum TU poți trăi aceeași întâmplare fericită ca cea din reclamă, doar dacă achiziționezi produsul prezentat de respectiva familie care te-a convins deja că duce viața ideală. Pe scurt, până când, inconștient, ajungi să crezi că, pentru a fi fericit la rândul tău, nu ai nevoie de orice suc de portocale. Ci de sucul de portocale. Și acesta este universul magic al reclamelor. Acea magie care ne face să ne bucurăm și să sperăm la un viitor strălucit, pe care îl vedem zilnic pe micul ecran, dar, în același timp, magia care este spulberată de cruda realitate, de soarta care, dintr-o dată, nu mai este suficient de frumoasă pentru a ne îndeplini așteptările. Și, în final, ce efect au asupra noastră inofensivele reclame? Ne transformă în oameni pustii, monotoni, pe care sucul de portocale deja nu îi mai face suficient de fericiți. Oameni ale căror realități sunt așa de triste, încât nimic nu le poate reda zâmbetul pierdut undeva în imaginea vieții ideale redată zilnic în publicitate.

Articol: Cezara Braicu

Grafică: Adriana Tomeci