PROFIL SPECIE: INTROVERTITUL

Se cere viteză, precizie. Etichetăm, ordonăm, definim. Încercăm să explicăm noțiunile incerte care dereglează mecanismul societății. Simplificăm?

Primul care trebuie supus acestui proces de „dezabstractizare” este chiar omul. Împărțim oamenii în două categorii distincte, total opuse, în încercarea de a ordona, poate de a explica în termeni aparent simpli ceva atât de complex precum personalitatea. În alte cuvinte, se spune că omul este fie introvertit, fie extrovertit. Dacă, poate, noțiunea de om extrovertit este destul de ușor de înțeles pentru cei mai mulți dintre noi ca reprezentând un individ sociabil, vorbăreț și îndrăzneț, având trăsături preferate de majoritate, introvertiții nu sunt văzuți la fel de bine.

Profil specie: Individul este rar întâlnit în medii supraaglomerate, adesea încovoiat în cochilia scaunului scrijelit din metrou/tramvai, cu gluga pe cap și ochii adânciți în telefon sau în vreo carte stufoasă. Zvâcnește la orice mișcare bruscă sau sunet care sparge bariera muzicii date la maximum în căști, scanând împrejurimile cu coada ochiului în căutarea posibilului „pericol”. Sare parcă ars din scaun la ajungerea în stație și, cu pași repezi, țeapăn, cu privirea ațintită în pământ, se camuflează în jungla urbană.

Tocmai am definit o persoană, am pus-o în ordine, am redus-o la numai trei propoziții. Am descris, însă, un introvertit? Știm măcar ce este acela un introvertit? „Antisocial” pare a fi cel mai potrivit sinonim pentru a explica noțiunea, însă simplul fapt că încercăm să definim personalitatea unui individ printr-un singur atribut denotă cât de puțin înțelegem însăși noțiunea de caracter. Desigur, sunt oameni care îi privesc pe introvertiți ca având numeroase calități precum creativitatea sau gândirea profundă, însă imaginea generală a acestora este destul de similară cu cea a unui pustnic.

Mă voi opri aici pentru a spune că sunt o introvertită. Fară niciun dubiu. O confirmă testele, o confirmă instinctul. Sunt introvertită, dar am prieteni, și încă destul de mulți și iubesc să țin discursuri în fața unei mulțimi. Sunt introvertită, dar nu stau închisă în casă și nu mă feresc de a cunoaște oameni noi, însă sunt introvertită și pentru că socializarea mă obosește destul de repede. Sunt introvertită pentru că am nevoie de câteva momente în fiecare zi pentru a fi cu mine însămi și pentru că prefer să petrec seara acasă alături de câțiva prieteni decât să ies. Și nouă, introvertiților, ne place să cunoaștem oameni noi, interesanți, doar că avem mereu nevoie de un timp egal de unii singuri pentru a contrabalansa. Vrem să ne facem cât mai mulți prieteni noi, însă avem un grup restrâns de prieteni apropiați. Și da, recunosc, nu ieșim la fel de des precum așa-zișii extrovertiți, dar asta nu înseamnă că nu ne place să o facem. Unii dintre noi sunt creativi, filozofi, iar alții nu. Suntem mulți șoareci de bibliotecă. Sunt, însă, și care au pasiuni complet diferite sau care nu citesc deloc. Nu purtăm toți ochelari și nu suntem toți timizi. Și poate nu îl prezentăm sub același pachețel colorat al exuberanței și nu-l legăm mereu cu un zâmbet larg, dar universul nostru este la fel de colorat ca al oricui, iar visurile noastre la fel de îndrăznețe.

În încheiere, țin să precizez că scopul acestui articol nu a fost de a încerca să explic ce înseamnă a fi introvertit, sau de a critica nevoia noastră, pe care nu o voi numi absurdă, pentru ordine, ci de a îți demonstra că etichetele nu spun întotdeauna adevărul complet. Dacă privești chiar acum în jurul tău, vei observa că sunt foarte puțini cei care corespund întocmai ideii noastre despre introvertiți sau extrovertiți, care se supun așteptărilor celorlalți și care nu au câte o latură ascunsă a personalității lor, o variabilă, care nu permite clasificarea. Te îndemn deci să lași prejudecățile deoparte și să înveți să iubești dezordinea ordonată a lumii și a celor din jurul tău, chiar dacă poate nu o vei înțelege niciodată pe deplin.

Articol: Daria Comeagă

Foto: Ioana Vișan