Mândrie și prejudecată – un roman de dragoste sau o barieră în comunicare?

Faimosul roman a lui Jane Austen nu numai că deține o poveste de dragoste desăvârșită, dar și o adevărată lecție de viață. Ce s-ar fi întâmplat dacă Darcy nu ar fi renunțat la mândria lui, iar Elisabeth la prejudecățile sale față de Darcy și de faptul că era un om cu o avere mare și o poziție social importantă?

Ei bine, probabil că povestea de dragoste nu ar mai fi avut loc. Niciunul dintre ei nu și-ar fi recunoscut sentimentele și relația lor ar fi fost inexistentă; și asta doar pentru că nu ar fi renunțat la mândrie și, respectiv, prejudecată. Astfel, prejudecățile și mândria în proporții prea mari au fost, după cum se pare, dintotdeauna o problemă în comunicare. Și, desigur, dacă au reprezentat o adevărată barieră într-un lucru atât de banal – o conversație cu o altă persoană, imaginați-vă ce a însemnat asta pentru clădirea unei relații de orice fel – eșuare garantată. Dar de ce? Luându-i ca exemplu pe Darcy și Elisabeth, putem realiza fără prea mult efort faptul că, dacă avem puterea și bunăvoința de a ne da la o parte pentru câteva momente prejudecățile și mândria, totul ar fi mult mai simplu și multe lucruri frumoase ar ieși în urma acestui act.

În roman, mândria și prejudecata sunt alimentate atât de de pozițiile sociale diferite ale celor doi, cât și de averea pe care o deține fiecare. Același lucru se repetă din nou și din nou în fiecare zi, în prezent. Și dacă ar fi să găsesc o expresie care să ilustreze toate aceste lucruri, probabil ar fi social gap. Pentru că, ce-i drept, de aici pornesc toate problemele. Începând cu fata aceea populară cu mulți prieteni și ce arată extrem de bine și terminând cu băiatul timid ce preferă să-și petreacă pauza în clasă, prejudecățile zboară dreapta-stânga cu o viteză uimitoare, nealocând timpul necesar pentru a cunoaște acea persoană sau măcar timpul necesar pentru a te întreba un simplu de ce. Iar mândria este poate chiar mai rea, pentru că te ține la distanță și te împinge într-un anturaj în care ești nevoit să-ți folosești cele mai bune abilități teatrale, întrucât vrei să fii acceptat și ești prea mândru de falsul tău ca să recunoști cu adevărat cine ești și de ce persoane ai nevoie.

Dacă doar pentru un moment, câteva secunde, am avea puterea și curajul să renunțăm la mândria ce ne conduce și prejudecățile ce ne țin în loc, totul ar fi mult mai simplu și lucruri cu adevărat frumoase pentru noi s-ar întâmpla. Lucruri care mă fac fericit pe mine cel adevărat. Poate aș vorbi și cu fata ce stă pauză de pauză într-un colț și ascultă muzică la căști, cu băiatul ce merge mereu cu capul sus și care oferă mereu un zâmbet scurt zecilor de persoane ce îl salută în treacăt pe hol, poate chiar și cu cel mai frumos cuplu din liceu, care în fiecare pauză atrage toate privirile și în fiecare sâmbătă iau cina într-un restaurant luxos.

Pentru că toți sunt persoane minunate și tot ce trebuie să facem ca să descoperim asta este să dărâmăm zidul mândriei și prejudecății și să începem să trăim cu adevărat.

Articol: Flavia Banu

Grafică: Andreea Lazăr