De Crăciun toate drumurile duc acasă !

Fie că suntem niște fani înrăiți ai shoppingului de sărbători sau ne place doar să stăm la căldurică savurând o ciocolată caldă, fie că adorăm să primim cadouri sau iubim să dăruim zâmbete în jurul nostru, fie că știm să patinăm sau doar ne plimbăm prin aerul rece cu miros de vin fiert din târguri, cu toţii adorăm Crăciunul ! Și sincer, dacă ar fi să mă întrebați pe mine, acesta chiar își merită din plin numele de „cea mai frumoasă sărbatoare a anului”, și asta nu doar datorită cadourilor despre care vorbeam mai devreme, ci în primul rând pentru faptul ca mult așteptatul Crăciun are ceva fantastic în el, o magie demnă de poveștile pentru copii, care leagă pentru o noapte sufletele tuturor celor dragi oricât de departe s-ar afla unii de alții.

Dar oare cât de departe te-ai putea afla când tot Crăciunul este și cel care readuce împreună sub același acoperiș familii și prieteni, veniți în țară să-și viziteze rudele sau chiar reîntorși de la studii ? Pentru Carmen Valentina Apostol (anul II la Univerity of Sheffield din Sheffield, Anglia), Mihaela Duță (anul I la University of Bath din Bath, Anglia) şi Maria Luiza Müller (anul I la New York University din New York, America) Crăciunul este momentul în care după câteva luni pline de suspine nostalgice cu gândul la anii de liceu care au trecut parcă mult prea repede și de învațat intens departe de Bucureștiul copilăriei lor, se reîntorc in țara care, deși nu a avut prea multe de oferit, pentru ele va rămâne mereu „ACASĂ”. Am „profitat” și eu de apropierea sosirii lor în țară și, printre povestirile lor legate de experiențele trăite în Anglia și America, le-am strecurat și câteva întrebări legate de sărbatorile de iarnă, aşa cum le percep cel mai bine niște studente aflate departe de casă în cea mai marea parte a anului.

Ce înseamnă pentru tine Crăciunul ?

Carmen: Crăciunul reprezintă pentru mine o gură de aer proaspăt, o oază de familiaritate, când după 3 luni petrecute printre străini îmi pot revedea familia și prietenii și pot fi din nou acasă cu adevărat.

Mihaela: Pentru mine, Crăciunul nu înseamnă atât cadouri sau tradiții religioase, cât înseamnă timp de calitate petrecut cu familia. Poate suna clișeic, dar cred că timpul și distanța m-au ajutat să apreciez mai mult oamenii minunați din viața mea și m-au îndeamnat să vreau să petrec cât mai mult timp cu ei, indiferent de cât de insignifiante pot părea unele momente la prima vedere .

Maria: Sunt obsedată de Crăciun ! Îmi place să mă uit la luminițe, să împodobesc bradul, să primesc cadouri, să ofer cadouri, și e incredibil cât de mult mi se poate umple inima de bucurie când mă gândesc la toate lucrurile astea. Cei care mă cunosc știu că e sărbătoarea mea preferată și ce este într-adevăr extraordinar e că în fiecare an mi se întâmplă cel puțin un lucru minunat în perioada asta.

Este adevărat că de Crăciun toate drumurile duc acasă? Cum simte un student care studiază în străinătate apropierea Crăciunului ?

Carmen: Nu știu cum simt alți studenți apropierea sărbătorilor de iarnă, dar pentru mine este ca o întoarcere la viața mea „adevărată” pe care într-un fel am înghețat-o în timp atunci când am plecat. Și deși a trecut mai bine de un an de când am venit pentru prima dată în Anglia, ea nu va putea reprezenta niciodată acasă, iar simplul fapt că vorbim acum despre Crăciun mă face să simt că sunt deja pe drum spre țară.

Maria: Deși îmi place foarte mult la facultate, iar NY-ul arată incredibil de frumos decorat și chiar pot simţi apropierea Crăciunului și de-aici, „nicăieri nu-i ca acasă”. Mi-e foarte dor de lucrurile mici românești cărora nu le-am dat importanță cât am fost acasă și sincer, anul ăsta, cel mai frumos lucru care mi se întâmplă este că mă duc acasă.

Maria Luiza Muller 2Maria Luiza Muller
Foto: Maria Luiza Müller (Arhiva Proprie)

Dacă ai asocia Crăciunul cu un miros care ar fi acela ? Dar cu o melodie ?

Carmen: Un miros care-mi amintește de Crăciun ? Aș zice aerul geros al iernii, pentru că mereu mi s-a părut că zilele reci de iarnă chiar au un miros specific de Crăciun. Cât despre melodii, va suna cam ciudat, dar sunt câteva piese rock de la Metallica și Nirvana care-mi amintesc cu plăcere de perioada asta pentru că am început să le ascult într-o iarnă.

Mihaela: După ce am „supraviețuit” trei luni în cea mai mare parte din paste, salate și mâncăruri semipreparate, de abia aștept să simt mirosul sarmalelor, al mămăligii și al cozonacului bunicii – nimic nu se compară cu mâncarea de acasă, iar faptul că ne bucurăm împreună de ea cu prilejul Crăciunului parcă o face și mai gustoasă. În ceea ce privește melodiile de Crăciun, singurele care îmi trec acum prin minte sunt „Leru-i ler” și „Împodobește, mamă, bradul”, probabil pentru că sunt atât de des satirizate (râde).

Maria: Hmmm, cred că mirosul ar fi probabil cel de coji de mandarine sau de portocale, pentru că așa cum se spune „iarna fără mandarine e ca vara fără înghețată”. În ceea ce privește melodia, preferata mea este de departe „All I want for Christmas is you” a Mariahei Carey.

Carmen Carmen_2

Foto: Carmen Apostol (Arhiva Proprie)

Care este cea mai dragă amintire a ta legată de sărbătorile petrecute în copilărie ?

Mihaela: În copilărie obișnuiam să petrec perioada Crăciunului în casa bunicilor din provincie, așa că am amintiri plăcute de la colindat, când plecam de acasă înainte de răsăritul soarelui să mă întâlnesc cu copiii din sat. Mergeam pe la fiecare casă cântând „Astăzi s-a născut Hristos”, „Bună dimineața la Moș Ajun” sau „O, brad frumos”, iar după ce traista bunicii se umplea de nuci, mandarine, covrigi și mere le duceam acasă și apoi ne întorceam la colindat și nu ne lăsam până nu treceam pe la toate casele.

Maria: Îmi aduc aminte că într-un an îmi doream foarte mult o păpușă-bebeluș așa că i-am scris Moșului o scrisoare și am rugat-o pe mama să o ducă la poștă. În Ajun, așa cum eram obișnuită, mă duceam cu fratele meu în camera lui și ai noștri ne închideau acolo ca să nu îl vedem pe Moșul, pentru că dacă l-am fi văzut, „nu ar mai fi venit anul următor”. Și țin minte că încercam să mă uit pe gaura cheii, iar fratele meu (care e cu 9 ani mai mare decât mine și știa că nu există Moș Crăciun) încerca să mă țină departe de ușă, ca să nu o văd pe bunica mea care își îngroșa vocea și făcea pe Moș Crăciun. Totuși, am reușit să-l aud pe „Moșul” intrând pe uşă și întrebându-mi parinții dacă am fost cuminte, iar ei bineînțeles că au răspuns cu „Da, a luat numai FB la școală și e foarte cuminte” (așa cum își laudă toți părinții copiii, de alfel). Știu că atunci am început să plâng de fericire, pentru că știam că asta înseamnă că o să îmi aducă papușa-bebeluș, și chiar am avut o presimțire bună (râde): când a plecat bunica mea și am ieșit din cameră, am văzut păpușa mult dorită sub brad și de bucurie am ieșit pe balcon, strigând „Mulțumesc, Moșule!!”. A fost unul dintre cele mai frumoase Crăciunuri !

Mihaela Duta

Foto: Mihaela Duță (Arhiva Proprie)

Nu în ultimul rând, ce cadou ai vrea să găsești sub brad când vei veni acasă ?

Carmen: Nu vreau nimic în mod special, doar să-mi revăd familia, prietenii, colegii din liceu, cățelul… Pe scurt, vreau să găsesc suficient timp încât să-i pot întâlni pe toți cei care mi-au lipsit în ultimele luni.

Mihaela: Multă ciocolată !!!

Maria: Oricât de clișeic ar suna, doresc să îmi găsesc prietenul, familia și toţi prietenii dragi mie înghesuiți sub brad.  (Și poate cine știe, o cameră polaroid (râde))

Și eu ? Ce îmi doresc eu de Crăciun ? Cred că cel mai mult îmi doresc să văd lumea fericită, ca măcar pentru o seară, în Ajunul Crăciunului, să nu mai fie războaie, să nu mai moară oameni nevinovați, să nu mai existe nicio boală și nici sărăcie, să nu mai fie granițe între religii și toți „copiii” din lume, fie încă mici, fie foarte bătrâni, să creadă din nou in Spiritul Crăciunului și în minuni Sărbători fericite tuturor !

Alexandra Piper

Deși preferă să i se spună Alexandra, Piper consideră că numele ei de familie o definește: este ingredientul care scoate lumea din monotonie și o face mai interesantă pentru cei din jur. Este o fire liberă și ambițioasă, vorbește mult, îi place să-i ajute pe ceilalți și nu și-ar putea închipui viața fără oamenii din jurul ei