Cursa pentru Casa Albă

La fiecare patru ani are loc un eveniment fascinant, cu implicații majore pentru lume, dar care este, in același timp, puțin înțeles. Vorbesc, desigur, despre alegerile prezidențiale din Statele Unite. Orice discuție despre alegerile din SUA trebuie să înceapă cu una despre ideologii. De peste 150 de ani, politica americană este divizată între două partide: cel Republican (conservatorii) și cel Democrat (liberalii). Primii susțin un guvern cât mai redus și consideră că economia de piață nerestricționată și taxele scăzute, in special pentru companiile private, sunt cea mai bună soluție pentru crearea locurilor de muncă și creștere economică. De asemenea, mulți conservatori, ca puternici susținători a credințelor religioase si a valorilor tradiționale, sunt împotriva avortului și a căsătoriilor persoanelor de același sex. De cealaltă parte a spectrului politic american sunt liberalii. În general, aceștia susțin intervenția guvernului în economie sub forma supravegherii companiilor private și a unui sistem de taxe progresiv, în care cetățenii contribuie după venituri. Aceste măsuri vin în ajutorul grupurilor marginalizate, susținând în același timp clasa mijlocie. Liberalii sunt mai ingrijorați de încălzirea globală si favorizează dezvoltarea energiilor regenerabile. Cu un an și jumătate înainte de ziua votului, pretendenții își anunță candidaturile pentru nominalizarea partidului din partea căruia își doresc sprijinul. Practic, în fiecare partid are loc o competiție internă (alegeri primare, care includ dezbateri televizate, discursuri, întâlniri cu alegătorii etc.) pentru selectarea persoanei cu cele mai multe șanse de a câștiga cursa finală. La momentul scrierii acestui articol, în cursa pentru alegerile din noiembrie 2016 erau 18 candidați, 15 republicani si 3 democrați. Iată principalii candidați ai fiecărui partid:

Partidul Republican

Donald Trump – om de afaceri controversat, a moștenit milioane de la tatăl său. Este o figură foarte cunoscută publicului american, în mare parte datorită stilului său argumentativ, a tendinței de a cădea in zona ridicolului și atacurilor frecvente la persoană. Principalul proiect al lui Trump ar fi construirea unui zid la frontiera cu Mexicul (pentru care tot statul din sudul continentului ar plăti), pentru a împiedica venirea unor oameni pe care Trump i-a descris ca fiind „violatori” care „aduc droguri si crimă” în Statele Unite. Donald Trump conduce în acest moment în rândul votanților republicani.

Ben Carson– neurochirurg. Acesta nu a fost ales niciodată într-o poziție publică, dar este plasat pe poziția a doua în sondaje, mai ales datorită imaginii de outsider politic. Mult mai populare sunt, însă, teoriile sale bizare. El crede că piramidele au fost construite de Iosif pentru a depozita grâu, „teoria Big-Bang-ului este un basm”, încălzirea globală este irelevantă și că Darwin a fost „încurajat de diavol” când a formulat teoria evoluției. Carson se bucură de sprijinul a 20% dintre alegătorii republicani, chiar dacă nu a prezentat până acum un program de guvernare coerent.

Partidul Democrat

Pentru nominalizarea democrată, poate cel mai interesant candidat este Bernie Sanders. Este primul pretendent pentru Casa Albă din istorie care s-a declarat a fi un socialist-democrat și singurul candidat din cursă care nu a acceptat donații de la companii și miliardari. În schimb, campania lui se bazează pe donații individuale de la oameni de rând. Dorește să aplice modelul reușit de democrație socială din țările nordice în Statele Unite. Sanders este unul dintre cei mai mari critici la adresa milionarilor si miliardarilor, campania lui axându-se pe inegalitatea veniturilor si pe diferența tot mai apăsătoare dintre săraci și bogați (peste 90% din toată bogăția nou obținută se duce la cei mai bogați 1% dintre cetățeni). Bernie vrea să ridice salariul minim pe economie, să facă toate facultațile publice gratuite și să investească masiv în infrastructură, toate acestea fiind posibile prin creșterea taxelor corporațiilor și multimilionarilor. Pe plan social, este un susținător puternic al ideilor liberale, fiind pentru decriminalizarea marijuanei pe întreg teritoriul țării, pentru dreptul de decizie al femeilor și pentru introducerea concediului de maternitate plătit, SUA fiind singura țară dezvoltată din lume fără acest program. Mulți au apreciat consistența pozițiilor politice adoptate de Bernie Sanders pe parcursul carierei sale de 24 de ani in Congresul Statelor Unite.

Ajungem, în final, la Hillary Clinton, favorita acestei curse. Hillary are în spate o carieră legislativă si diplomatică impresionantă. Absolventă a facultații Yale, a devenit Prima Doamnă a Statelor Unite în 1993, o dată cu alegerea soțului ei, Bill Clinton. În 2000 este aleasă senator al statului New York, funcție pe care o va ocupa vreme de două mandate. În 2008 candidează la prezidențiale, dar este învinsă în alegerile primare de Barack Obama. Clinton a ocupat apoi, în cabinetul acestuia, funcția de Secretar de Stat (echivalentă cu funcția de ministru de externe), din 2009 până în 2013. În această calitate, a vizitat 112 țări și a avut un rol semnificativ în administrația Obama. Ca orice om politic de succes, a iscat și controverse, printre care gestionarea atacului de la ambasada americană din Benghazi și folosirea unei adrese de e-mail privată când era Secretar de Stat, însă niciunul dintre acestea nu i-a putut compromite imaginea sau campania. Pe plan social, Hillary a adoptat o poziție liberală în majoritatea problemelor de interes public. Este foarte activă în lupta pentru egalitatea între sexe și pentru drepturile femeilor. Când vine vorba de economie, Clinton subliniază importanța unui sector privat puternic, necesar in crearea noilor locuri de muncă, dar susține și programele economice sociale ale Partidului Democrat.

Ceea ce trebuie să înțelegem din această campanie electorală este că anul viitor nu se va alege doar o persoană care să ocupe un fotoliu confortabil la Casa Albă. Anul viitor se hotărăște direcția pe care Statele Unite o va adopta în următorii 8 ani. Politica economică, externă și de securitate a Americii va avea efecte ce vor fi resimțite atât la București, dar și în restul capitalelor europene și ale lumii, aceasta încercând să își reafirme rolul de superputere pe plan global.

Text: Vlad Adamescu
Grafica: Andreea Lazăr