Solidaritate, NU nedreptate

Cu toate că sunt sigură că oricine știe ce s-a întâmplat în seara de 30 octombrie, o să rezum pe scurt tragedia: în clubul Colectiv din București a izbucnit un incendiu provocat de câteva artificii lansate în timpul unui concert rock al trupei „Goodbye to Gravity”. Scânteile au atins un stâlp de rezistență căptușit cu burete de proastă calitate, care s-a aprins imediat. Din cauza panicii instalate, mulțimea ce era prezentă la concert s-a îmbulzit către singura ușă de acces, prin care puteau ieși doar 2 persoane odată, rezultând un număr foarte mare de victime și răniți. Clubul este fosta fabrică Pionierul, închisă după căderea comunismului.

Vestea a ajuns imediat la urechile oamenilor, ceea ce a avut ca efect explodarea rețelelor de socializare. În dimineața de 31 octombrie, m-am trezit și mi-am deschis telefonul, verificându-mi Facebook-ul. Am observat că toate postările făceau referire la acest eveniment șocant. Numeroase articole share-uite, păreri personale și poze negre îmi invadau news-feed-ul.

Totuși criticile nu au întârziat să apară. În necunoștință de cauză, persoanele au postat lungi prelegeri privind vinovăția participanților la concert. Au fost judecați pentru că ascultă un anumit gen de muzică, fiind numiți „sataniști”. Alți oameni au blamat sistemul din România, susținând că niciun club din București nu funcționează după normele hotărâte prin lege și că inspecțiile din clubul Colectiv nu au fost realizate corespunzător, amintindu-se problema mitei.

Supraaglomerarea spitalelor a reprezentat o altă problemă ridicată de oameni, aceștia vorbind de o lipsă a spitalelor, dar și de o exagerare de construire a bisericilor. Sunt de acord cu toate aceste probleme susținute și sunt conștientă că există mulți oameni care cunosc bine incidentul, oameni care nu au stat degeaba și s-au dus să ajute, donând sânge. Nu înțeleg însă de ce este nevoie de un asemenea incident tragic pentru a aminti toate carențele pe care țara le are, toate nedreptățile care au loc chiar sub ochii noștri.

În ultimele zile, mii de oameni au ieșit în stradă pentru a susține drepturile românilor și pentru a încerca să facă dreptate. Putem remarca deja schimbări la nivel politic, însă cât va mai dura până tot acest incident va fi uitat și se va reveni la starea inițială de nedreptate și tăcere?

Vorbele sunt de prisos. Singura schimbare pe care o putem face este să ajutăm cum putem, spre exemplu donând sânge, și să sperăm că oamenii care se luptă chiar acum pe paturile de spital vor ieși învingători. Dacă intrăm într-o depresie totală nu ajutăm cu nimic. Nu schimbăm nimic dacă nu mai găsim prilej de bucurie în alte evenimente ale vieții și nici dacă nu putem să ne punem pe picioare după acest incident grav. Trebuie să luăm măsuri pe viitor pentru a ne asigura că nu se va mai întâmpla așa ceva niciodată. Putem face asta? Schimbarea începe, până la urmă, cu fiecare dintre noi.

Grafică: Miruna Rădulescu

Andreescu Andreea

Andreescu Andreea

Este o fire optimistă și sociabilă, dar foarte încăpățânată. Îi plac lucrurile neobișnuite, ieșite din comun și, de asemenea, îi plac schimbările. Urăște când lumea o întreabă dacă a mers la uman pentru că nu a avut medie sau dacă doar a vrut să scape de școală. Adevărul este că a mers la uman pentru că îi plac mult literatura, istoria și toate materiile ce studiază oamenii și interacțiunile dintre ei. Are o imaginație foarte bogată și îi place să scrie despre lucruri cu care ne întâlnim des, dar pe care le ignorăm. În plus, iubește chimia, în ciuda profilului pe care l-a ales.