Povestea unei altfel de abilități

Dizabilitatea și handicapul sunt doi termeni ce se află, mai degrabă, într-o relație de cauză-efect decât de sinonimie, primul referindu-se la starea fizică sau psihică care limitează activitatea unei persoane, iar al doilea la percepția socială asupra situației sale.

L-am cunoscut acum ceva timp pe Nicu Chiosu, psihoterapeut implicat în diverse proiecte pentru integrarea persoanelor cu dizabilități în societate, fiind el însuși într-un scaun cu rotile.

Andrada: Ați putea să vă descrieți în câteva cuvinte?

Nicu Chiosu: Sunt psihoterapeut și îmi place să spun că sunt taximetrist pentru suflete. Le conduc către destinații dorite, dar necunoscute încă. 

A: Aveți vreun hobby? Dacă da, care ar fi acela?

N.C.: Îmi place să călătoresc, să vizitez locuri încărcate de istorie. Ador să găsesc locații vechi și să fac săpături, să le aflu istoria.

A: Ce înțelegeți prin „dizabilitate” și cum ar trebui aceasta privită?

N.C.: Dizabilitatea este una dintre cele mai mari provocări ale vieții. Egalul cuvântului dizabilitate este „special”. Nu poți privi un om „special” decât cu admirație, dat fiind faptul că luptă, trăirile lui sunt amplificate în fiecare moment al vieții.

A: Cum ați reușit să vă realizați pe plan profesional?

N.C.: Realizarea profesională este atunci când faci totul din suflet pentru suflet. Reușita o pun în seama ambiției mele nebunești de a nu renunța. Nu am lăsat niciodată vocea turmei să îmi acopere vocea interioară.

A: Care credeți că sunt principalele obstacole pe care le întâmpină o persoană cu dizabilități în societate?

N.C.: De departe pe primul loc este accesibilizarea. Imaginați-vă străzi fără borduri înalte, rampe conform legislației în vigoare, magazine accesibile, transportul în comun acesibil etc. Toate acestea vor diminua nevoia de ajutor, vor crește independența și aportul acestor persoane la creșterea nivelului vieții tuturor.

A: Cum și în ce măsură credeți că s-ar putea implica restul oamenilor în integrarea acestor persoane?

N.C.: Pornind de la premisa că „orice persoană validă este posibil invalidă”. Oferă-i atenția, prietenia ta, un loc de muncă unei persoane cu nevoi speciale și vei vedea că nu ai greșit făcând asta. O astfel de persoană își va da silința ca totul să fie impecabil.

A: Aveți un motto după care vă ghidați în viață? Dacă da, care ar fi acela?

N.C.: Da, am chiar două , ordinea lor diferă în funcție de starea de spirit: „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.” și „Poti trăi în două feluri: plângându-te pentru tot ce nu-ți oferă viața sau bucurându-te de tot ceea ce ai. Tu alegi!”

Foto:Arhivă personală

Autor:Andrada Budui