Baletul – o artă dedicată fetelor?

Este baletul o artă feminină? După o oră petrecută alături de Vlad Toader, prim balerin al Operei Naționale din București, am înțeles că baletul este ceva special, ceva ce nu oricine este capabil să facă, dar, totodată, am înțeles și faptul că nu se adreseză doar fetelor, ci și oricărui băiat cu o înclinație spre acesta. Dânsul ne-a răspuns la câteva întrebări, dovedindu-ne faptul că un balerin este la fel de special și important precum o balerină.

Cum ați decoperit pasiunea pentru balet?

„ Pasiunea pentru balet am descoperit-o înca de pe la 6 ani, de când am început să fac gimnastică. Acela a fost primul meu contact. După care, am făcut 4 ani de gimnastică și la vârsta de 10 ani m-am dus și am dat examenul la Liceul de Coregrafie și așa am ajuns să descopăr taina baletului. ”

De ce ați ales baletul? De ce nu fotbal, baschet sau alte sporturi supranumite „sporturi de băieți”?

„ Mi s-a părut o artă…de fapt, nu chiar o artă, ci un altfel de sport. Bine, pe atunci nu se auzise și nu se cunoșteau foarte multe despre balet. Și am zis că e ceva special, mai aparte decât fotbalul, baschetul, decât alte sporturi. ”

Ce v-a făcut să luați cursuri de balet?

„ Mmm…e greu de spus ce m-a făcut, dar de mic am început cu gimnastica, și atunci știam cât de cât anumite mișcări care erau în gimnastică, dar se foloseau și în balet. ”

Ați fost vreodată îndemnat să renunțați la balet, pe baza argumentului că este un sport, o artă pentru fete?

„ Nu, niciodată. Nu m-am gândit la a renunța. Am zis că dacă fetele o pot face, atunci de ce nu pot să fac și eu această artă și această meserie care implică foarte multă pasiune și multă muncă? ”

Cât de greu este să fii solist al Operei Naționale?

„ Este destul de greu, pentru că ai în spate responsabilitatea unui spectacol pe care trebuie să îl duci de la un capăt la altul fără greșeală. Publicul care vine… trebuie să faci în așa fel încât el să plece mulțumit de la un spectacol de balet. ”

Ce simțiți înainte de un spectacol, înainte să intrați pe scenă?

„ Ah, aici e un pic mai delicat… Eu unul cel puțin, chiar dacă știu rolul foarte bine și l-am dansat ani de zile, același rol și am făcut antrenament și repetiții pentru acel spectacol, tot am emoții. Dacă nu ai emoții, înseamnă că nu ești artist. Asta e părerea mea. ”

Care este cel mai greu rol dintr-un dans pe care l-ați performat pe scena Operei?

„ Cel mai greu rol… Ei bine, din punct de vedere tehnic, să spun așa, în termeni de balet, cel mai greu rol al băiatului este Albert, din baletul „Giselle”, asta din punctul meu de vedere. ”

Cum sunt antrenamentele dumneavoastră de balet?

„ Antrenamentele sunt de dimineața, de la ora 10 și se termină undeva la ora 16-17, cam așa. ”

Cum reușiți să îmbinați viața personală cu baletul?

„ Se pot îmbina chiar foarte bine. Termini ce ai de făcut la Operă: repetiții, antrenamente, după care te duci acasă, te relaxezi, apoi te reîntorci aici. Până și seara, indiferent cât ești de obosit, când ajungi acasă parcă… e altceva. Adică, ai timp și de familie și de prieteni și de ieșiri în oraș.”

Cum și de ce ați recomanda baletul și altor băieți?

„ Pentru că e altceva. E o meserie mai aparte și nu toți au calități sau înclinații spre această vocație, această artă a baletului. În general, când se vorbește despre sport, aproape singurul la care se face referire este fotbalul. Baletul nu e considerat un sport, este o meserie de fapt, atât dedicată fetelor, cât și nouă, băieților. ”

În concluzie, băieți, dacă vreți să vă diferențiați de restul maselor și aveți o înclinație spre arte, ușile succesului se vor deschide larg pentru voi, odată cu cele ale Operei.

Text: Flavia Banu