Avem o țară. Ce facem cu ea?

E aici, pășim pe ea, îi respirăm aerul, îi consumăm resursele, îi îmbâcșim de multe ori sistemul cu o indiferență usturătoare și ne chiorâm ochii la televizor de mirare pentru starea în care am adus-o. Vorbesc acum despre „noi”, și eu, și tu, și bunicul meu, și al tău, și Gigel de la doi, și politicianul care face promisiuni la TV, căci toți suntem responsabili, într-o măsură mai mare sau mai mică de problemele țării acesteia.

Hazardul ne-a făcut pe toți români, așa că din start toți dorim schimbarea imediat cum vedem că lucrurile nu funcționează. Toți suntem revoluționari și nu ne lipsesc ideile, inițiativa și nici talentul. Dar undeva apare problema. În mecanismul acesta românesc, care mai nou se vrea integrat în normele europene, există o rotiță stricată, care ne împiedică să evoluăm de la stadiul primitiv de țară balcanică, proaspăt ieșită de sub conducerea comunistă. Unii aruncă cu noroi în generația Z, noi, tinerii ăștia pretențioși, grăbiți, care nu citim și avem acces la toate informațiile printr-un singur click, noi, „mutanții”, care purtăm universul digital în codul genetic, care nu avem prejudecăți și nu știm ce înseamnă obediența, dar în schimb avem cutezanța de a pleca din țară în căutarea unor locuri de muncă care să ne ofere o viață decentă și posibilitatea manifestării ideilor noastre.

12191760_1114206321953314_5613717780429496165_n

Sunt și voci care încearcă să ne înțeleagă și consideră că de vină este conducerea, care nu oferă condiții, care e coruptă, care manipulează și crează doar circ inutil. Să aplecăm puțin urechea la vocile tinere, care de pe băncile liceului ne explică ce schimbări ar aduce ei dacă ar fi printre oamenii ăia mari și importanți de la conducere și de unde ar trebui să pornească aceste schimbări.

Laura, clasa a XI-a: „Prima chestie pe care aș avea-o în minte ar fi faptul că noi, cu accent pe cei ce ies în stradă, vrem schimbări dar nu știm ce vrem. Ideea e că se vrea schimbare, dar nu vrem să ne schimbăm. Repararea economiei și a stării țării presupune în fond plătirea impozitelor, mărirea lor, respectarea unor legi, lucruri care au devenit peste mână pentru români. Nu poți să te aștepți să se schimbe țara fără să se schimbe poporul. Peste noi e o plapumă a indiferenței și o lipsă de respect reciproc și implicit pentru țara noastră. Nu sunt în măsură să dau măsuri concrete ce se pot lua, pentru că e un proces care dureaza mult. Nu sunt nici eu capabilă de asta, nici mulți care își dau inutil cu părerea. Ar trebui să avem oameni pregătiți în tot ce ține de politică, economie, logistică, care să gestioneze aceste situații, nu așa-zișii susținuți politic si incompetenți needucați. ”

12189760_1114206515286628_8915845420389616834_n

Inesa, clasa a XI-a: „România este o țară plină de oameni neobișnuiți să gândească liber. Noi poate cerem libertate, dar nu suntem convinși încă ce cuprinde asta. În ciuda faptului că trăim într-o țară frumoasă, ne lipsesc unitatea, încrederea în propriile puteri. Astfel, nu suntem în stare să o valorificăm pentru că nu ni se arată exemplele pozitive care ar trebui evidențiate. Avem o mulțime de resurse, care au fost valorificate în general pe vremea comunismului. Încă nu suntem acomodați cu noul regim politic. Suntem o țară care trebuie să renască de la rădăcini și pentru asta avem nevoie de timp.”

Andrei, clasa a X-a: Dacă ar fi să schimb ceva, m-aș axa pe transparență și organizare. Orice decizie/act/lucru cu impact asupra societății ar trebui să fie verificat cu mare atenție de cine trebuie, acel „cine” să fie la urma lui ales cum trebuie și să fi ajuns în funcție prin metode legale. Este degeaba dacă avem un număr foarte mare de persoane care iau decizii dacă metodele prin care au ajuns într-o poziție de conducere nu sunt transparente. O soluție ar fi să verificăm trecutul fiecărei persoane, iar daca e ok, îl lăsam acolo, daca nu, îl sancționăm. Această transparență ar putea fi pentru deputați, miniștri, până la șefi, directori de firme/școli sau alte instituții. Referitor la organizare…Toata lumea vrea mai mult pentru puținul pe care il face. „Vrem salarii ca afară” spune poporul. Românii nu știu că acele salarii sunt muncite și apreciate. Apreciate adică „Bă, Popescu, înșurubează becul foarte bine.”Dar Popescu s-a plictisit să înșurubeze becuri și vrea să puna și abajururi, că doar ăia care pun abajururi câștigă mai mult. Are talentul necesar să puna abajururi? Daca nu poate să facă treaba cum trebuie îl dăm afară sau îl punem înapoi să înșurubeze becuri? Nu le înșurubează cum trebuie? Îl dăm afară! Românii cer mai mult fără să facă ce și cum trebuie. Așa că dacă nu vor, îi dăm afară și punem pe alții care poate sunt doritori. „Vrem o țară ca afară.” Atunci hai să ne organizăm!”

Teodora, clasa a XII-a: „Nu am tăria să schimb ceva, cred. Eu de obicei sunt ambițioasă și perfecționistă , dar nu îmi place să lupt împotriva morilor de vânt. Strict pe plan personal, aș investi în educație. Mi-aș deschide un ONG sau o școală.”

Ana, clasa a X-a: „Dacă ar fi sa schimb eu ceva ,cred că aș schimba sistemul de educație, școlile și modelul de predare pentru că elevii ajung să se preocupe atât de mult de note în sine, că învățatul merge de multe ori pe locul doi și astfel copiază la toate testele doar ca să se „verifice”. Nu vreau să generalizez, știu că nu toți fac acest lucru și că unii învață. Dar sunt mulți care cresc cu mentalitatea de „Hai să obțin eu ce vreau și merge să trișez ca sa reușesc”. Cred că aș face un sistem în care notele nu contează cu nimic pe mai departe. Adică să fie doar ca să vezi cât ai învățat. Să nu existe dosar la facultate sau presiunea părinților sau a diriginților să ai note bune. Ideea e că dacă ar crește așa, mă gândesc că n-ar mai exista nici atâtea cazuri de corupție și de oameni care n-au nicio problemă să mintă. Posibil să greșesc, dar mi se pare un punct de plecare. Și aș încerca să încurajez profii să fie cât se poate de deschiși pentru că, realist vorbind, cei care vor să învețe ar învăța oricum. Și cei care nu, măcar n-ar avea ceva direct (interesul pentru facultate ) care îi împinge să copieze, iar admiterea să se dea strict pe examen. Mă gândesc că ar fi mai eficient. Nu sunt însă sigură dacă ideea “doar cu examen” ar funcționa.”

La final, fac apel la conștiința ta, cititorule, și vreau să-ți dai seama de un lucru destul de vehiculat, dar încă ignorat: faptul că toți suntem vinovați. Toți avem înrădăcinate ipocrizia, superficialitatea, șpaga, lenea, indiferența. Ele sunt acolo, există și nu putem scăpa de aceste îndeletniciri acuzând în stânga și în dreapta sau fugind afară, dar putem lupta contra lor. Cum? Fiind oameni într-o țară încă bolnavă. Oricâte pietre ați primi din partea sistemului, continuați să fiți oameni. Într-adevăr, nu veți fi ființe imune păcatului de a induce legea în eroare, nu veți deveni eroi peste noapte, dar veți fi acea clasă superioară care se salvează de la păcatul de a imita greșeala altuia, că doar suntem români și „merge și așa”.

                                                        Foto: Ioana Vișan,Monica Seiceanu

Raluca Tăutu

scrie tot ce gândește, dar visează că într-o zi va fi medic și oamenii vor pleca fericiți din cabinetul său. Ralucăi îi place să râdă și de multe ori face abstracție de lucrurile care ar putea-o afecta. Ralucăi nu îi plac oamenii prefăcuți, oamenii care nu gândesc înainte de a vorbi și nici semafoarele roșii când ea se grăbește. Nu se plictisește niciodată și acest fapt se datorează muzicii, cărților, filmelor și prietenilor ei.