De la umbrele de soare la umbrele zburătoare

Demult, tare demult, cu 4000 de ani în urmă, pe un chinez îl deranja soarele care îi venea în ochi. Inventiv din fire și având la dispoziție o bucată de mătase și un mâner înalt, el și-a zis așa: “Hai să creez un evantai imens ca să opresc razele soarelui să-mi perturbe această după-amiază liniștită”. Și astfel a luat naștere prima umbrelă din istoria omenirii, care ce-i drept arăta puțin diferit, in comparatie cu modelele actuale.

Paradoxul acestor accesorii pe care astăzi le asociem cu ploaia și cu vremea urâtă este că inițial, au fost concepute strict pentru protecția împotriva soarelui. Mai târziu, tot în Antichitate, s-au gândit oamenii să ceruiască și să lăcuiască umbrele din hârtie pentru a se feri de apă.

Imaginează-ți că dacă azi te superi că umbrela ta se strică exact când e vântul mai aprig și ai mai multă nevoie de ea, pe atunci riscai ca în urma unei ploi puternice, să rămâi doar cu un mâner, iar materialul de hârtie să intre la apă complet.

În Egiptul Antic au fost confecționate umbrele inclusiv din frunze de palmier sau din pene colorate. Doar femeile de rang înalt purtau umbrele, etalându-le în cadrul ceremoniilor religioase închinate zeiței vinurilor și a viței de vie, Dionis. De asemenea, pielea era un material foarte comun pentru fabricarea umbrelor.

Beneficiarii umbrelelor s-au schimbat începând cu filantropul Jonas Hanway, care se hotărăște să apară zilnic timp de un an purtând o umbrelă. Inițiativei lui i se datorează faptul că astăzi băieții sunt cei care le țin umbrela fetelor, ci nu invers.

Prin secolul al XIX-lea, englezul Samuel Fox nu știa ce să facă cu surplusul de suporturi folosite pentru crinolinele și corsetele rochiilor purtate de femeile secolului, așa că le-a gasit o întrebuințaret, constructiva, ce-i drept. Umbrela cu spițe este invenția care la momentul actual e responsabila pentru toți nervii tăi când, în mijlocul furtunii, spițele sunt întoarse pe dos de vânt, iar tu te trezești neputincios cu umbrela stricată, ud leoarcă, departe de casă și aproape luat pe sus de vânt, dar încă chinuindu-te să îți repari umbrela. Desigur că soluția finală rămâne fuga prin ploaie…

Și dacă tot suntem la capitolul umbrele, trebuie amintit cel mai mare magazin specializat pe aceste accesorii, aflat la Londra. Dacă vi se întâmplă să fiți prinși de ploaie când vizitați Londra, lucru deloc de neașteptat, nu uitați să treceți pe la magazinul James Smith&Sons și să achiziționați o umbrelă autentică, care rezistă la vânt și are în spate o istorie ce datează din 1830. Judecând după succesul afacerii sale, domnul Smith a avut o idee bună așadar ca la vremea respectivă să-și deschidă un magazin de umbrele pe strada New Oxford.

În prezent, există toate modele din lume pentru umbrele. Preferatele mele sunt cele colorate, pe care stropii de ploaie vestesc curcubee în loc de fulgere și care se remarcă mereu într-o mulțime cu umbrele negre și neinteresante.

Printre altele, ideea pentru acest articol mi-a venit în urma unui vis în care o umbrelă zburătoare mă lua pe sus. (Mary Poppins, varianta pentru incepatori). M-am amăgit puțin cu originalitatea visului meu, până când am descoperit că într-adevăr există și umbrele zburătoare, teleghidate, care însă nu pot să transporte oameni. Am totuși senzația, după ce am aflat povestea umbrelelor, că viitorul sună promițător pentru aceste accesorii și mi-ar plăcea tare mult să văd cum mâine-poimâine ne vom folosi umbrelele pentru a zbura la școală sau la serviciu.

Raluca Tăutu

scrie tot ce gândește, dar visează că într-o zi va fi medic și oamenii vor pleca fericiți din cabinetul său. Ralucăi îi place să râdă și de multe ori face abstracție de lucrurile care ar putea-o afecta. Ralucăi nu îi plac oamenii prefăcuți, oamenii care nu gândesc înainte de a vorbi și nici semafoarele roșii când ea se grăbește. Nu se plictisește niciodată și acest fapt se datorează muzicii, cărților, filmelor și prietenilor ei.