Covorul roșu s-a întins pentru seara de Oscar de la NexT

Vineri seară, la intrarea în Cinema Pro organizatorii NexT au întins covorul roșu în întâmpinarea cinefililor care veneau să vizioneze Oscars Night, o proiecție de filme scurte nominalizate de-a lungul ultimilor ani la Oscaruri pentru care s-au vândut toate biletele.

Filmele selectate au fost unele cu mesaje cât se poate de puternice și care au făcut publicul să le aplaude îndelung sau chiar i-au făcut pe cei mai sensibili să simtă lacrimi în colțul ochilor. Faptul că un film de 20-30 de minute poate să facă acest lucru trebuie să ne atragă atenția asupra talentului noii generații de regizori care caută povești simple, dar emoționante pentru a atrage și impresiona publicul.

Prima ecranizare a fost un scurt metraj elvețian al regizorului Talkhon Hamzavi din 2012 intitulat Parvaneh. Acesta arată prima dată conflictele dintre două culturi diferite, dar care pot funcționa foarte bine împreună atunci când vor să atingă același scop. Parvaneh este o tânără din Afghanistan venită să muncească în Elevția și care trebuie să trimită bani acasă pentru a plăti tratamentul tatălui ei bolnav. Se duce la Zurich pentru a trimite banii prin Western Union, dar pentru că nu are 18 ani, Parvaneh trebuie să ceară ajutorul oamenilor de pe stradă. O tânără îmbrăcată după stilul punk este singura care vrea să o ajute, dar pentru 10% din întreaga sumă. Când cele două ajung înapoi la bancă, aceasta se închisese, așa că cele două trebuie să aștepte până a doua zi. Ele merg în club, fiind prima experiență de acest fel pentru Parvaneh, unde banii îi sunt furați, dar imediat recuperați de cele două fete, care îi și depun a doua zi, tânăra înapoind și cei 10%, iar apoi despărțindu-se.

Hu Wei prezintă conflictul dintre păstrarea tradițiilor și stilul de viață actual într-un film cât se poate de simplist, „Lampa tibetană”. Un fotograf oferă oportunitatea unei comunități din Tibet de a-și face poze cu obiective importante din punct de vedere spiritual imortalizate pe niște panouri. În timpul realizării acestor fotografii, tânărul încearcă să înlocuiască lucrurile tradiționale cu cele occidentale, cum ar fi geci, telefoane sau o motocicletă.

next festival

„Telefonul”, filmul scurt care a și câștigat statueta în 2013, regizat de Mat Kirkby atrage atenția asupra fragilității și lungimii limitatea a vieții. Heather lucrează într-un call center pentru cei care vor să vorbească despre problemele lor. Într-o dimineață este sunată de un domn care a luat o doză puternică din antidepresive și care acum, la doi ani de la moartea soției sale, vrea să se sinucidă. El își dorește doar ca cineva să-i vorbească până când moare și refuză să o lase pe Heather să sune o ambulanță. În timpul discuției, aceștia încep să-și povestească unul celuilalt amănunte din viețile lor, iar Joe o învață pe Heather să-și trăiască viața. Aceasta prinde curaj și își mărturisește dragostea pentru colegul ei de serviciu, iar cei doi încep o relație. Deși cu o acțiune simplistă, filmul impresionează prin mesajul transmis și prin trăirile celor două personaje.

În următorul film, „Aya”, regizorii Oded Binnun & Mihai Brezis, aleg să accentueze importanța familiei. Aya este o tânără care printr-o încurcătură, în loc să-și ia soțul de la aeroport, ia un pianist celebru care trebuie să ajungă la Ierusalim pentru un concert. Acolo aceasta realizează cât de importantă este de fapt familia pentru ea, așa că se întoarce acasă.

Ultima ecranizare a fost „Boogaloo și Graham”, pe care regizorul Michael Lennox alege s-o poziționeze în Belfastul anilor ’70, aflat în război. Doi copii primesc de la părinții lor doi pui de găină de care să aibă grijă, iar cei doi băieți le dau numele Bogaloo și Graham. Când puii devin găini, părinții decid să le sacrifice, fiind inutile de acum încolo. Copiii, impresionați de modul în care oamenii se ucid între ei în război decid să-și protejeze găinile. Vedem astfel percepția unor copii despre război și despre dorința de a proteja ceva la care ții.

Publicul probabil că ar fi acordat câte un Oscar fiecărui film, dar cu siguranță au acordat unul acestei seri de NexT.

Carmen Pălimariu

Este lăzăristă iubitoare de filme bune, muzică, literatură şi cel mai important, scris. Consideră că în orice scriem sau creăm lăsăm o parte din noi, fie că e vorba de un bileţel, o carte sau o pictură, fiecare poartă ceva din personalitatea noastră, aşa că ea îşi inserează personalitatea în LZR. Pentru detalii, nu ezitaţi să-i citiţi articolele.