Originile ascunse ale Crăciunului

Religia a avut un rol vital încă de la începuturi – s-au remarcat în primă istanță culturile, majoritatea politeiste, ce aveau la bază nevoia oamenilor de a învinui și de a conta pe cineva în ceea ce privește catastrofele naturale și cele umane. Creștinismul, cum îl cunoaștem în ziua de azi, a apărut printre aceste culturi ale antichității, și, asemenea unui copil mic ce împrumută gesturi de la oamenii ce îl înconjoară, s-a legat de obiceiurile păgâne. Însă cine ar fi crezut că una dintre cele mai importante sărbători ortodoxe și catolice își are bazele în tradițiile druizilor, sau ale romanilor?

Nopți de colinde și globuri roșii, bradul atingând tavanul și vâscul agățat. Crăciunul în punctul culminant al lui 25, sărbătorind nașterea lui Iisus Hristos printre simboluri creștine. Sau nu..?

 

  1. Vâscul

Cheia majorității filmelor în care protagonistul își găsește sufletul pereche în noaptea de Crăciun, încheiată prin clasicul sărut sub o rămurică de vâsc. Această tradiție a fost prezentă de-a lungul istoriei, planta respectivă fiind considerată magică de către aproape toate triburile vremii, de la vikingi la druizi. Se pare că ideea sărutului e deviată de la ritualul fertilității dedicat zeului Saturn al romanilor, emanciparea societății conducând, prin urmare, la minimizarea acestuia.

 

  1. Data sărbătorii

Fie că mă credeți sau nu, se pare că până și alegerea zilei acestei sărbători e strâns legată de urmele cultelor păgâne. Conform unor studii de caz, nașterea lui Iisus Hristos ar fi avut loc în toamnă sau chiar vara – „Steaua din Bethleem” ar putea fi reprezentată de apropierea a două planete, iar evenimentele de acest tip descoperite de astrologi au loc fie în data de 7 octombrie al acelui an, între Saturn și Jupiter, fie pe 17 iunie, între Venus și Jupiter. În ciuda acestor factori, nimeni nu cunoaște data exactă. Privind modalitatea în care s-a ales data sărbătorită în zilele noastre, se crede că ar fi legată de suprapunerea solstițiului de iarnă cu Saturnalia, festivalul roman ce presupunea ritualul vâscului menționat anterior.

 

  1. Costumul lui Moș Crăciun

Primele menționări publice au avut legătura cu lansarea faimoasei reclame de la Coca-Cola. Prin încercarea de a o promova, unul dintre artiștii firmei, Haddon Sundblom, a decis să îi atribuie un personaj.  Astfel, acesta a transformat imaginea inițială a mitului irlandez, originar în legendele druizilor, ce începuse să primească atenție, „Santy Claus” – un om slab de aproape un metru, cu o barbă lungă, îmbrăcat din cap până în picioare în verde, imaginea lui aducea mai mult a spiriduș. Acesta l-a adus la o formă apropiată celei actuale, oferindu-i un corp de dimensiuni umane, fața voioasă și silueta plină a unui bunic. Culorile costumului au fost alese, se pare, chiar după culoarea ambalajului băuturii.

 

  1. Bradul de Crăciun

Tradiția modernă de a împodobi un brad an de an a apărut la popoarele germanice, ce au împrumutat-o de la romani. Se pare că istoria sa este una cu mult mai lungă decât cea a însăși sărbătorii Crăciunului, fiindu-i astfel imposibil să aiba rădăcini creștine. Fiecare popor avea copacul său – druizii cu stejarul, egiptenii cu palmierul, și, în final, romanii cu bradul, ce era decorat cu boabe de coacăze în timpul festivalului Saturnalia.

 

  1. Colindele

Ideea de a colinda a început prin obiceiul englezesc „wassailing”, ce presupunea mersul din ușă în ușă, sorbind băutura specifică, un fel de cidru de mere numit „wassail” și cântatul în cinstea sănătății gazdelor. Acesta își are originea într-un ritual păgân ce avea ca  scop alungarea spiritelor ce ar putea împiedica abundența agriculturii. Colindul nu a avut loc în biserici până în secolul al XIII-lea, când a fost acceptat.

 

Consider că, în final, această legătură dintre creștinismul actual și culturile antice ne arată talentul omului de a păstra tradiția, chiar dacă este secționată în mai multe religii sau transformată. Privind partea plină a paharului, cel mai important element al Crăciunului se arată neschimbat – fericirea, oportunitatea de a petrece această sărbătoare alături de persoane dragi, de a oferi. Doar nu ar fi și spiritul generos al Crăciunului un mit, nu?