Crăciun 2.0

Ah, Crăciunul. Perioada aceea din an în care lumea își aduce aminte de rudele lor pentru simplul fapt că trebuie fie să le dea un telefon, fie un cadou. Perioada în care supraviețuiești cu mandarine, covrigi și bomboane, în care în minte îți răsună nemuritoarele cântece atât de populare, încât unii oameni le fredonează tot anul, în care te orbesc nenumăratele, feericele luminițe. Seara în care stai cu familia ta la masă (ale cărei consecințe vor fi grave pentru ficat și stomac), cu Hrușcă sau Fuego cântând în surdină, prilej perfect de a te asalta cu întrebări ce îți vor păta cu siguranță orgoliul peste măsură: „Ce note ai luat în teze? De ce numai atât? Verișoara ta de gradul al treilea are numai 9 și 10! Apropo, ai sunat-o? Cum mai stai cu băieții?”

Trecând peste „superbele” pulovere roșii sau verzi purtate în exces, peste toată cămara pe care trebuie să o mănânci doar ca să scapi cât mai uşor și mai repede („- Ești așa slabă! De câți ani nu ai mai mâncat? Hai, mai ia nişte friptură!”) și peste oamenii care admiră luminile de pe stradă mergând cu viteza luminii stinse, ajungem la simbolul Crăciunului. Nu, nu Domnul Iisus, ci Moș Crăciun.

Un moșulică metaforic, gras, la latitudinea căruia stă decizia dacă ai fost cuminte sau nu și care, pe deasupra, îți mai mănâncă si prăjiturile. O unealtă în mâinile părinților care vor să te manipuleze să fii ascultător și să înveți bine la școală. De-a dreptul revoltător pentru copilul de școală primară. Dar chiar în asta constau originile Moșului. Crăciunul este un amestec între Saturnaliile romane și sărbătoarea germanică Yule, ambele păgâne. Obiceiul ca stăpânii să devină sclavi şi viceversa a fost preluat de la romani de către englezi, fapt ce a determinat crearea unui nou personaj pentru a concentra atenția asupra dăruirii cadourilor copiilor. Astfel a fost ales Sfântul Nicolae. În germană este Sankt Nikolas, de unde provine și numele de Santa Claus. I s-a dat o sanie și i-a fost zis să coboare pe horn pe 25 Decembrie. De-a lungul timpului a avut parte de câteva schimbări de înfățișare. De la un pitic îmbrăcat în verde la un om în toată regula cu mantie roșie, Moş Crăciun este dovada creativității umane.

De asemenea, prin intermediul Saturnaliilor, a reușit și Iisus să își facă loc, preluând rolul principal al sărbătorii. Romanii celebrau Nașterea Soarelui (Sol Invictus), aceasta fiind asociată cu Nașterea Domnului odată cu creștinizarea imperiului.

Apoi mai există cupluri care văd în vâsc doar o altă oportunitate de a se săruta în fața tuturor. Da, se iubesc, doar și-o spun non-stop. Da, se vor despărți, nu trebuie să le-o țipi în față. Pentru plăcerea sadică de a strica momentul, fără a repeta aceleași replici clișeice, poți să îi întrebi dacă vor o fată sau un băiat. Vor fi foarte confuzi, revenindu-ți datoria să clarifici înțelesul remarcii. Totuși vâscul este preluat de la druizi, pentru care simboliza fertilitatea, fiind adesea folosit în ritualuri.

În decursul anilor, Crăciunul a avut parte de o mulțime de transformări, de actualizări, de schimbări ale celor mai mici detalii până la înțelesul propriu-zis, dar a rămas o sărbătoare la fel de iubită, pentru care merită să aștepți un an întreg, indiferent de motive.

 Redactor: Antonia Uivaroși