1001 de ecranizări ale aceluiași clișeu

Fata timidă băgată în seamă de băiatul rău. Solistul și fanul lui numărul 1. Miss popularitate și ciudatul obsedat de jocuri pe calculator. Ce au toate aceste perechi demne de film în comun? Clișeul adolescentin.

Nu ai cum să nu-l fi observat niciodată. E tipul acela de momente mainstream, romantice, de obicei când personajul nostru principal cade pe hol și acel tip superb pe care îl admiră mereu în timiditatea ei o ajută să își strângă lucrurile. E intriga oricărui film cu tineri aidoma nouă (doar că ei au o viață mai bună, având în vedere veșnicele happy-end-uri specifice acestei categorii) și care sunt descriși atât de exact și asemănător încât pot da speranțe unui copil că așa îi va fi adolescența… Însă pentru a descrie realitatea și fabulosul fiecărei perechi, le voi reda povestea.

Populara și tocilarul…. Poveste demnă de a fi citită pe melodia „Teenage Dirtbag” a celor de la Wheatus. Fata perfectă, probabil în primele secvențe la braț cu un baiat la fel de perfect. Toată lumea o cunoaște, toată lumea o place. Inclusiv acest ciudat ce este perfect doar pentru a exemplifica modelul adolescentului nesociabil. Ea știe să întoarcă toate capetele, el știe să întoarcă… nimic. Și într-o zi ea îl va observa și va realiza că este iubirea vieții ei.

Solistul și fanul…. Vechea poveste despre acel concert al trupei tale favorite la care ai găsit bilete în ultima zi și care, datorită unei coincidențe fericite, te plasează fix în primul rând. O suită de câteva melodii și de-odată se aude cântecul tău favorit. De asemenea, ochii tăi favoriți îți cerceteaza fața. Se întâmplă, se întâmplă! Bătăi rapide ale inimii, palme transpirate, iar totul se termină cu o mână întinsă spre tine și acces în culise pentru mai târziu…

Povești atât de întâlnite pe marele ecran, dar atât de rare în viața noastră… Le criticăm normalitatea și simplitatea uitând astfel cât de mult ne-am dori această monotonie. În realitatea noastră, un popular nu va privi niciodată în jos. Suntem așa absorbiți de poziția socială încât sărim aceste povești. Un fan nu va deveni mai mult decât un fan. Băieții răi nu mai prind fete cuminți ce se împiedică pe holuri, absorbite de cartea pe care o citesc. Am aterizat toți în această societate ce nu ne cuprinde… Ceea ce nu înțeleg eu însă este pasiunea noastră comună de a critica mainstream-ul, dar de a ni-l dori în același timp. Converșii roșii nu ne vor salva de la monotonie; probabil speranța ar face-o. Și mintea deschisă la mult mai mult. Nu ți s-a întâmplat să te uiți la cineva, însă apoi să te întorci, descurajat, pentru că realizezi că nu ai nicio șansă?

Clișeul…. Îl regăsim în orice film/serial/carte despre vârsta noastră atât de… instabilă. După producători, nu suntem mai mult de o gloată de tineri cu probleme, pe care și le varsă de obicei în paharul răsturnat de pe masa din bar. Anii ce ne vor defini, cum spune majoritatea. Dar știi ce e amuzant? Cât urâm acest clișeu, ne regăsim câte puțin. Suntem și noi instabili, suntem energici și adorăm să fim observați. Mereu ajungem să ne răsturnăm chiar și viața.

Ce muritori în blugi rupți vor schimba cursul realității? Hai să le dăm o șansă basmelor urbane și să strângem niște cărți de pe parchetul holului.

Grafica: Miruna Rădulescu