Lazărul – albastru, verde sau portocaliu?

Dimineața te trezesc din somn razele mai mult sau mai puțin blânde ale soarelui… De obicei mai puțin; totul devine alb. Strângi din ochi puternic, fiind 100% sigur că de asta depind următoarele 10 minute din viața ta: târșăit de picioare până la baie sau fărâma de somn în plus ce promite că va face toată diferența din lume; sub pleoapele tale totul e acum roșu. În sfârșit, te ridici din pat, cauți cutia de cereale și, pentru un timp, universul tău devine dulce și negru… ca ciocolata. Privești la ceas și deja ai întârziat la informatică. Îți faci repede ghiozdanul ghicind manualele după culori; pui verde, albastru, galben și mov aka română, chimie, informatică și psihologie, apoi mergi să te îmbraci. Bluza roz cu pantalonii grena? Puloverul lila sau jacheta turcoaz? Mai bine rochia portocalie și geaca neagră. Apuci rapid setul de chei: roșu de la intrare, maro de la dulap, galben pentru apartament. Închizi ușa și o iei la fugă. Scopul vieții tale devine să prinzi din urmă Mercedesul alb, masiv care vine să te ducă la liceu. Prinzi în final autobuzul și tot ce îți dorești e să te arunci pe un scaun, dar nici nu poți vedea scaunele de la atâta hărmălaie. Te trezești holbându-te fără rușine la o doamnă care poartă șosete la sandale sau la încă o pereche multicoloră de Beats-uri contrafăcute. Îți întorci privirea spre fereastră… multe clădiri monotone, identice, cenușii… Vezi afișele electorale, stropi de culoare în orașul betonat: „Uniți pentru o Românie puternică”, „România lucrului bine făcut”, „Să le spargem gașcă”, „Bună pentru sănătate, bună pentru România”, roșu, alb, galben, verde, portocaliu. Începi să alcătuiești mental sute de sloganuri mult mai inteligente pe care le-ai folosi tu dacă ai participa la alegeri și cu care ți-ai zdrobi contracandidații.

Partidul LZR – Pentru că viitorul porneşte din băncile liceului. „Dragi concetățeni, deviza noastră în această campanie este prietenia. Poate că va sună bizar sau naiv, dar adevărul este că, dacă este o lecție pe care cu toții am învățat-o în liceu și, din păcate, inevitabil mulți dintre noi am uitat-o mai târziu, aceasta este, spre exemplu, să o ajuți pe colega de banca la testul la fizică, chiar dacă ți-a furat toate pixurile colorate și ea să-ți dea să copiezi tema ei la română, în ciuda faptului că ai flirtat cu iubitul ei la balul de la Cantemir. Mai concret, lecția ajutorului reciproc, lecția compasiunii. Pentru că, toti suntem, de fapt, niște copii care au crescut mult prea repede. Cu toții facem greșeli, dar clasa noastră, liceul nostru sunt și au fost pentru noi ca o familie. Și atunci, vă întreb, de ce să nu facem și țara noastră să fie una? De ce să nu luptăm împreună pentru lucrurile în care credem? Avem candidați din toate mediile sociale și culturale. Poate că unii suntem medici (cei care stăteau la pregătire la chimie tot weekendul), alții jurnaliști (cei care scriau și tăiau rânduri întregi până ce articolul pentru revista școlii ieșea perfect), iar alții artiști (cei care au ales repetiții la Departamentul Artistic sau pentru noua piesă a trupei de teatru în loc de sâmbetele de petreceri), dar în primul rând toți suntem oameni tineri, oameni inteligenți, oameni creativi, care alcătuiesc mai mult decât o echipa puternică, care alcătuiesc o familie. Un vot pentru LZR este un vot pentru o Românie care își propune să învețe toata lumea cum se zâmbește cel mai larg, mai vesel, din suflet. (De asemenea oferim mită electorală: o bere fără alcool în centru. LZR – Pentru că lumea se pune la cale în Oktober.)

Te trezești din vis când realizezi că autobuzul a ajuns in stația ta. Alergi încă odată cu toată viteza spre liceu unde, abia intrat pe ușa, ești și trimis să rezolvi problema cu structură repetitivă; totul în fața ta devine o tablă verde. Profesorul te ia puțin în râs și te trimite la loc în bancă, dar nu-ți dă patru, iar tu-ți propui ca atunci când partidul tău va fi la guvernare să nu-i mai reduci salariul așa cum au făcut predecesorii tai.

Te pierzi printre pagini și pagini de algoritmi, mâzgălite în grabă cu cerneală albastră și o singură problema te mai frământă încă: Ce culoare să aibă emblema? Albastru, de la dungile renumite de pe liceu, verde, de la plimbările lungi prin Cișmigiu, sau portocaliu, de la perdelele din Sala de Festivități pe scena căreia au urcat atâtea și atâtea personalități? De fapt, de ce nu toate trei?

Grafică: Mara Coteață

Sarah Ramezani

Doctorița care vrea să scrie...Deși cariera medicala și plăcerea de a scrie nu întâlnesc nici o tangentă, cel mai mare vis al ei este afirmarea pe plan literar. Spirit independent, feministă convinsă, are nevoie de libertate cum o floare are nevoie de apă și își ghidează viața după principiul că poți găsi ceva de iubit în fiecare persoană.