Cum se face școală „ca la carte”?

școala, memorat

Ce ar trebui să învățăm la școală? Este sistemul educațional românesc bun? Există alternative la memoratul din manual?

Pentru a răspunde la aceste întrebări trebuie să avem o privire de ansamblu asupra școlilor românești și să ne gândim la câteva probleme. Unul din cele mai nocive elemente ale perioadei de mers la școală este „goana după note”. Un elev ia în câteva luni aproximativ 30 de note din teste, ascultări sau muncă individuală/de grup. Presiunea constantă a părinților asupra elevului ca toate aceste note să fie cât mai mari cu putință înseamnă că o persoană vrea mai degrabă să copieze la toate materiile, decât să învețe ceva ce îi trebuie mai târziu în viață și, opțional, îi face și plăcere. Desigur, nu toată lumea care are note mari copiază, dar în mod clar copiatul este încurajat în condițiile astea, văzându-se la o persoană mai ușor dacă a luat 9 în test și mai greu dacă lecția respectivă i-a pus mintea în mișcare în vreun fel.

Învățatul „pe de rost” este și un efect al goanei după note. De multe ori, este mai ușor să iei notă maximă învățând lecția cap coadă, decât înțelegând-o. Astfel, pregătirea pentru școală devine mai mult un exercițiu de memorie, de înmagazinare a informațiilor, decât un antrenament al gândirii. Este mai important ca o persoană să învețe cum să gândească, să analizeze, să lege idei pe baza informațiilor disponibile, decât să țină minte pentru un interval de timp (până se schimbă capitolul) idei formulate de alții. Mintea noastră este, în al doilea caz, numai locul de întâlnire al gândurilor altor oameni, fără să producă ceva personal.

Cum am putea schimba situația? O soluție ar fi existența mai multor cursuri opționale pentru fiecare materie, care pot fi alese de fiecare elev la începutul anului. Așadar, cineva ar putea să-și aleagă multe ore de matematică, informatică, fizică, fără: economie, geografie, biologie, chimie, engleză, iar altcineva ar putea să-și aleagă geografie, economie și limbi străine, fără a fi obligat să participe la ore pe care altfel le-ar evita, iar încadrarea tradițională în filierele mate-info, științele naturii, științe sociale, filologie nu ar mai exista. Elevul nu ar mai trebui să se muleze pe una din listele fixe de materii, ci lista de materii pe nevoile și dorințele elevului. Mai mult, numărul mare de note necesare ar putea fi redus la un unul acceptabil sau chiar la 0. Putem lua exemplu de la modelul de educație Waldorf, în care profesorul recurge la o evaluare scrisă, personală, pentru fiecare elev în parte, în loc să-i atribuie un număr de la 1 la 10. În momentul în care elimini necesitatea de a învăța, frica de note mici, permiți prioritizarea vieții elevului și așa cred că apărea fenomenul mitic de „învățat din plăcere”.

Oare elevii și-ar mai da vreun interes dacă nu ar există obligativitatea să vină la toate orele?

Răspunsul meu este, atât timp cât poți să petreci  6 ore pe zi făcând lucruri care îți plac, da.

Foto: Brândușa Savu

Andrei Șerbănescu

Andrei Șerbănescu

Este interesat de informatică, matematică, dezbateri academice și literatură, considerând chimia un tărâm ezoteric, fascinant și intrinsec de neînțeles. Poate în câteva secunde să tranforme un număr din baza 10 în baza 2, astfel, în momentul când a intrat în LZR avea 10001 ani (17 scris în binar). Când nu scrie în Python sau C++, se dedică revistei.