Cum arată un an trăit în România?- varianta suedeză-

Dacă la începutul anului vă prezentam Lazărul din perspectiva thailandezei Mangpor, acum, la sfârşit de an, suedezul Midas a vrut să ne povestească și el despre experiența sa din România. Care sunt plusurile și minusurile noastre, aflați mai jos:

1.De ce ai ales România?

Am ales România pentru că am vrut o experiență unică, nu am vrut să merg în SUA, așa cum au făcut ceilalți, era plictisitor, așa că am ales o țară despre care nu știam absolut nimic. Știam doar că România are capitala în București și că aici este Transilvania, iar apoi am intrat pe ZouTube ca să văd ce limbă aveți și mi-a plăcut mult. De asemenea, mă interesează foarte mult țările fost-comuniste. Și s-a întâmplat să fiu și primul suedez care să plece în România prin YFU, ceea ce m-a făcut să mă simt foarte mândru de mine :))

2. Prin ce întâmplări amuzante ai trecut pe aici?

De când am venit aici, am văzut multe lucruri pe care în Suedia nu le vezi niciodată. De exemplu, la noi nu vezi copii care să vorbească despre jocuri de noroc prin tramvai, iar apoi să se plimbe pe lângă tine cu un cățel in brațe. Când am văzut asta prima dată nu puteam să fac altceva decât să mă holbez la ei și să mă întreb de ce cară câinii ăia în brațe (tot nu mi-am dat seama). De asemenea, noi nu avem firme de servicii funerare deschise non-stop la tot pasul și nici mașini parcate pe trotuare și prin toate locurile unde nu ar trebui să fie lăsate, dar este amuzant, creează o atmosferă care imi place.

3.Ce îți lipsește cel mai mult de acasă?

Celor cărora le spun asta li se pare ciudat, dar nu prea îmi e dor de casă. De când am venit aici am vorbit doar de patru ori (!) cu mama pe Skype, iar cu tata deloc sau nu suficient cât să se numească o conversație, dar au venit în vizită aici acum ceva timp și am putut să le arăt ce mi-am cumpărat și să le povestesc ce mi s-a întâmplat pe aici. Îmi e dor să vorbesc în suedeză totuși, pentru că oricât de bine mă exprim în engleză sau română, în suedeză mă voi putea exprima cel mai bine și le voi putea spune oamenilor exact ce vreau.

4. Ce o să iei cu tine când pleci?

O să iau multe amintiri, întâmplări amuzante și un eu mai dezvoltat. Am devenit mai deschis, mai spontan și mai nerăbdător să încerc lucruri noi fără să mă intereseze ce o să se întâmple după. Am aflat că multe dintre prejudecățile despre România sunt nefondate, eu m-am simţit excelent aici și o să le spun asta și prietenilor de acasă, am multe cuvinte frumoase pentru România și oamenii de aici. O să încerc să nu uit româna pe care am învățat-o :))

5. Ce ai învățat de la lăzăriști?

Lăzăriștii (și românii în general) m-au învățat cum e să îmapart totul, dar absolut totul! În Suedia noi nu prea împărțim mâncarea sau alte lucruri, dar aici nici măcar nu trebuie să ceri; am fost foarte surprins când lumea venea să îmi dea din mâncare lor fără ca eu să le fi cerut ceva și mi-a luat ceva să mă obișnuiesc cu asta. O să încerc să îi învăț și pe suedezi asta :))

Foto: Midas Lundgren

Carmen Pălimariu

Este lăzăristă iubitoare de filme bune, muzică, literatură şi cel mai important, scris. Consideră că în orice scriem sau creăm lăsăm o parte din noi, fie că e vorba de un bileţel, o carte sau o pictură, fiecare poartă ceva din personalitatea noastră, aşa că ea îşi inserează personalitatea în LZR. Pentru detalii, nu ezitaţi să-i citiţi articolele.