Paștele: Credință vs. Vacanță

Fiind vacanță, automat ai mai mult timp să ieși cu prietenii afară, doar că anul acesta vremea a vrut mai degrabă să ne țină în case decât pe străzile și în parcurile Bucureștiului. Astfel, inevitabil ai ajuns să petreci și niște multe ore în fața televizorului sau calculatorului și probabil te-ai intersectat și cu mai multe filmulețe. Eu una m-am intersectat cu unul clasic, în care reporterii merg pe stradă și întreabă oamenii despre semnificația Paștelui. Am aflat că în mod surprinzător, Iisus s-a născut de Paște, că a fost vândut de Toma și că Iisus a murit de Crăciun și a înviat de Paște. Cert e că de Crăciun trebuie să mâncăm porc, iar de Paște miei și în ambele cazuri trebuie să fim alături de familie. Iar răspunsurile acestea vin de la al 6-lea cel mai credincios popor din lume.

Și astfel, apare o întrebare: mai reprezintă Paștele o sărbătoare a spiritualității, o „trecere” (pasca, în greacă înseamnă trecere) sau este doar o nouă oportunitate de „petrecut”?

Din punct de vedere religios, creștinul trebuie să treacă printr-o perioadă de 40 de zile de post pentru a fi pregătit pentru Învierea Domnului, să meargă în noaptea de Înviere la Biserică să ia Lumină și să stea până la sfârșitul slujbei pentru a se împărtăși. Tocmai datorită perioadei atât de lungi necesare pregătirii şi semnificației acesteia, sărbătoarea pascală este una dintre cele mai importante ale creștinității. Și totuși, în ultimul timp această sărbătoare se rezumă doar la o mini-vacanță, îmbulzeală în hipermarketuri după multă mâncare, cozonaci, ouă și miei, comercialul iepuraș, 10 minute de evlavie atunci când se ia Lumină, ruinate și ele de apariţia check-inurilor de genul „la biserică”, știri despre „Învierea Domnului în direct!” (cred că reportajul acesta chiar ar merita văzut) și mulți tineri în cluburile de noapte.

Fără supărare, dar nu văd nicio altă legătură în afară de cea practică, între Iisus și miei, nici între muzica din club și „Iisus a înviat din morți” sau iepurași și Paște, așa că dacă voi vedeți una, vă rog să mă anunțați, ca să fiu și eu în trend!

Carmen Pălimariu

Este lăzăristă iubitoare de filme bune, muzică, literatură şi cel mai important, scris. Consideră că în orice scriem sau creăm lăsăm o parte din noi, fie că e vorba de un bileţel, o carte sau o pictură, fiecare poartă ceva din personalitatea noastră, aşa că ea îşi inserează personalitatea în LZR. Pentru detalii, nu ezitaţi să-i citiţi articolele.