Încă mai există lumină

Acest articol este inspirat de o poveste reală.

20:01. Peronul de la Izvor. Oboseală. Neatenție. Dorința de a ajunge cât mai repede la un curs care începuse deja. Fuga spre metrou.

Rezultatul… pe peronul pustiu, o geantă violet a rămas părăsită. Ce este atât de neobișnuit? Faptul că în acea geantă aparent lipsită de valoare stătea ascuns un laptop. Un laptop care fusese cu câteva secunde înainte al meu.

Probabil că acum zâmbești ironic. Nu, nu este un articol despre cât de aeriană sunt eu, deși, judecând după faptul că în săptămâna urmatoare mi-am pierdut și portofelul, chiar sunt destul de talentată. Este un articol despre altruism și despre frumusețea sufletească pe care unii oameni încă o pastrează, în ciuda faptului că societatea ne învață cu totul altceva.

A urmat o oră ce este și acum învăluită într-un fel de ceață bizară în amintirea mea, ca și cum nu ar fi fost decât un film. Mergeam ca un zombie și nu știam ce ar trebui să fac. Fiind o visătoare incurabilă, credeam că este de ajuns să deschid ochii pentru ca totul să revină la normal. Dacă nu ar fi fost cu mine prietena mea, probabil că laptop-ul meu m-ar fi uitat și ar fi avut acum o nouă familie.

După câteva apeluri la care nu am răspuns (eram prea speriată), o discuție tensionată cu personalul de la Izvor (niște oameni blânzi și dornici să mă ajute), o hotărâre de a merge la poliție și un mesaj misterios care spunea „Ți-am găsit laptop-ul”, aşteptam din nou pe peronul unde mă desparțisem neintenționat de geanta violet. Două minute mai târziu, un cuplu tânăr a ieșit din metrou, având în brațe chiar geanta pe care o crezusem pierdută pentru totdeauna. Nici nu am mai știut ce să spun.

Un „mulțumesc” slab, distant. Zâmbetele lor amuzate. Alte câteva cuvinte ce nu păreau să fie de ajuns. Un alt metrou, unul care m-a dus acasă. Și totul s-a terminat, la fel de difuz cum începuse.

Da, poate că a fost o întâmplare stupidă. Da, poate că dacă aș fi fost mai atentă nu aș fi pierdut niciodată geanta violet care stă acum cuminte sub scaun. Dar totul se întâmplă cu un motiv. Cred că această experiență dramatică a apărut în viața mea pentru a-mi dezvălui un lucru extrem de important, pentru a-mi arăta cât de negativista eram. Înainte, eram convinsă că în lume nu mai există bunătate.

Asta învățăm încă de mici. Nu trebuie să ai încredere în oameni. Oamenii nu te ajută fără a aștepta ceva în schimb. Oamenii sunt egoiști și te vor abandona pentru propriul lor bine. Ești prea naiv, deschide ochii. Ești singur și așa vei fi întotdeauna, chiar și atunci când ești înconjurat de mii de prieteni.

Daca acesta ar fi adevărul… de ce și-au pierdut doi oameni care nu știau nimic despre mine o seară întreagă pentru a încerca să mă găsească în acest oraş atât de mare, doar pentru a-mi returna un laptop pierdut? Un om egoist l-ar fi luat și ar fi plecat, fericit că a găsit un lucru de valoare. Sau poate că doar ar fi ales să ignore geanta violet, râzând la gândul că există persoane atât de neatente. Dar cei doi nu s-au gândit nici măcar o clipă la vreuna dintre aceste variante, ci doar la cum să mă găsească.

A fost un gest atât de pur și de altruist încât încă mi se mai pare șocant. Totuși, de atunci am început să observ acte de bunătate întâmplătoare: o femeie care îi oferă unei bătrâne bani pentru a-și lua o pâine, un copil care ia un câine pierdut acasă pentru a avea grijă de el, o tânără care îi zâmbește unui om trist doar pentru a-l ajuta să se simtă mai bine, o fetiță care își îmbrățișează prietena pentru a o încuraja… și lista poate continua. Lumea nu este atât de întunecată precum credem. Tot ce trebuie să facem este să deschidem ochii pentru a vedea lumina.

Foto: Andreea Marcu

Sabina Stanciu

Sabina Stanciu e o lăzăristă visătoare care încă mai încearcă să descopere cine este cu adevărat. Asta nu doar pentru că îi place să scrie chestii dramatice despre adolescență, viață, moarte și o mie de alte subiecte la fel de deep (hobby la care va trebui să renunțe), ci și pentru că are trăsături contrastante. E în același timp copila zâmbitoare care vrea să îi îmbrațișeze pe toți și rockeriță ciudată îmbracată tot timpul în negru. Iubește tot ceea ce este rău (personaje negative, culorile închise, animalele carnivore), dar are un suflet bun. Și este absolut obsedată de citit și de scris. O ciudată. Dar aici toți suntem mai mult sau mai puțin ciudați.