Sufletul familiei

Există 2 tipuri de părinți, aș spune în univers, dar mă voi limita la pe planetă: cei care le iau copilului lor un animăluț de companie și cei care sunt de părere că un animal are nevoie de un spațiu mai mare pentru a-și desfășura activitatea, decât cel din apartament (deși există și vietățile minuscule cărora numai să le dai drumul în curte nu ai vrea).

De când mă știu mi-am dorit un câine și sunt sigură că nu sunt singura.

„E o responsabilitate prea mare.”, „Nu o să faci tu curat după el.”, „Nu o să te trezești tu dis-de-dimineață să îl duci afară.”, și așa mai departe…

După care mi-am dorit o pisică. Una mică și jucăușă cum vezi pe Tumblr, sau una mare și mofturoasă, cum găsești pe 9gag. La urma urmei, nu e mare lucru să ai grijă de ea: mâncare, jucării, nisip. De ieșit afară nu are nevoie… „Și o să o înveți tu să nu se urce pe perdea? Și să nu își ascută ghearele pe mobilă?”.

După mi-am dorit un hamster. Mă gândisem și la nume și aproape îi convinsesem până le-am menționat alor mei că de abia aștept să îi dau drumul prin casă și să mă joc cu el. S-a risipit încă o posibilitate…

Și iată că după 17 ani de zile s-au gândit (tata s-a gândit, pentru că și pentru mama a fost o surpriză) să-mi ia un papagal. Recunosc că am fost puțin dezamăgită: nu poți să-l iei cu tine afară, nu face cine știe ce și în majoritatea timpului stă în cușcă mâncând.

Până în ziua în care piticania a devenit sufletul familiei: vorbește, cântă, se uită pe geam, stă pe noi, ne escaladează mâinile și ne mănâncă degetele, iar astea nu reprezintă nici măcar jumătate din boacănele pe care le face fistichia.

Toate animalele fac prostii, mizerie și niciunul nu e cuminte din primele zile, dar la sfârșitul zilei e bine de știut că ai acasă o ființă jucăușă care te iubește necondiționat (n-are încotro) și care te poate face să zâmbești și după cea mai stresantă zi. Fie ea o pasăre nebună, un cățel cu ochi blajini, un hamster jucăuș, o pisică mofturoasă sau vreo reptilă leneșă. Cum îl educi așa îl ai.

Foto: Andreea Marcu, Raluca Mitroiu, Maria Basea

Maria Niculae

Este o lăzăristă idealistă, care în timpul orelor ei „realiste” preferă să viseze cu ochii deschiși. Detestă monotonia, așa că este pregatită să-și exprime opinia proprie indiferent de domeniu, iar când cuvintele rostite nu sunt de ajuns, își insiră gândurile de la tastatură... Daca vreți să-i invadați visul, o puteți contacta pe Facebook.