Și atunci Dumnezeu a spus: Să apară „pe care” !

Uite cum stă treaba: tu cobori pentru câteva minute de pe tron ca să vorbim puțin, promit că nu doare, că nu îți iau sceptrul, că nu te privesc în ochi de frică să nu mă transformi în stană de piatră fără minte și că voi încerca să îți calc cât mai puțin orgoliul în picioare. Eu nu știu cine ești tu, tu nu știi cine sunt eu, nu știi unde stau, nu poți să mă ataci pe stradă, nu îmi știi decât numele și fața… nu e chiar suficient. Te-am văzut luptându-te ieri, mi-a părut rău pentru tine… cred. Inițial am crezut că ai șanse să câștigi, dar a fost mai puternic decât tine, mereu e, știu că nu te lasă să vorbești, știu că e motivul pentru care nu ai fost acceptat pe ici, pe colo, motivul pentru care te-ai certat chiar cu cel mai bun prieten. Mi s-a părut ciudat cum antrenorul tău te îndopa de pe margine cu atâtea kilograme de teorie inutilă, transformată într-un lichid dubios, care era aparent menit să îți dea putere… era menit să te slăbească. Interesul antrenorului tău era să pierzi, ca să arate cât de slab ești, să demonstreze că reprezinți o generație fără speranță; dar mai știi ceva? L-am văzut și pe el după, a jucat un amical cu prietenii… a pierdut, la fel ca tine, pentru că și lui i s-au făcut prea multe perfuzii cu teorie când era de vârsta ta. Nu te teme, mai ai timp, mai sunt multe alte bătălii pe care poți să le învingi, dar până atunci te las puțin, văd că te cheamă slujitorii, așa că o să vă întreb pe voi, ceilalți: De ce bate acest „pe care”, cu mâinile goale, pe mulți dintre voi? E de la băutura antrenorilor voștri sau e ceva cu care v-ați născut și de care nu puteți să scăpați?

pe care

Eu și „pe care” ne-am cunoscut din întâmplare acum 3 ani. Pe atunci eram puțin mai mult decât un copil care înțelegea cum stă treaba prin utopia asta siropoasă în care oamenii vorbesc corect limba română. M-a răpus de câteva ori, dar m-am redresat; a zis că are încredere în mine și că mă promovează la rang de mesager. De atunci, am avut întâlniri în care mi-a dat câteva seturi de replici, citate, în principiu lucruri care îl fac să se simtă important. A zis că nu știe de ce a fost creat, având în vedere că încurcă pe toată lumea, chiar și pe așa-zișii intelectuali. E rar folosit și de multe ori unde nu trebuie. A chelit de la atâta tensiune și îmbătrânește zilnic pentru că îl uită oamenii.

Te-ai întors? Uau! Nu mă gândeam că o să asist la asta, dar apreciez, se mai întâmplă și minuni… cum ziceam, aveai ceva șanse, te-am auzit de câteva ori și nu părea că ai probleme, ba mai mult, scrii corect, dar erai prea ocupat cu englezismele ca să îți pese de limba maternă, care provine oricum de la țara din care vrei să pleci cât mai repede. Și totuși, nu apelezi oare la engleză pentru că nu stăpânești suficient de bine româna și îți e prea teamă sau prea rușine să recunoști? Nu-i nimic… am înțeles că dacă se va continua așa, o vor transforma în limbă străină prin școli, poate așa va stârni interesul.

Te uiți în jos, nu te obosi, nu ai de ce să te rușinezi de mine, sau poate ai. Știi că ai greșit, ai recunoscut, mai ai doar să te corectezi, nu e chiar așa de greu; antrenorul tău trebuia să te învețe că cel mai important este controlul, auto-controlul, nu teoria din care oricum nu înțelegi prea multe. Adversarul tău mi-a lăsat un bilet, știu că nu îi înțelegi scrisul, lasă-mă pe mine să-l citesc. Puteți să ascultați si voi :

-Eu sunt un personaj simbolic, știi prea bine că nu exist și că fata din fața ta m-a inventat ca să îți explice cum stă treaba cu limba română. Mi-am permis să te tutuiesc pentru că reprezinți nu doar generația ta, ci generația oamenilor care nu își cunosc suficient de bine limba, e grav. Orice vârstă ai avea, la voi se numără în ani, iar la noi în contexte. Să știi că nu e prea târziu să înveți câte ceva, pentru că însăși aroganța, pe care o afișezi, va fi în curând pe cale de dispariție. Sfat util – ai grijă în adevăratele viitoare bătălii din lumea ta mică:

Să nu cumva să îți iei bătaie sau să ucizi orgoliul violentului din fața ta dacă spui:

„-Uite, e băiatul care l-a bătut”, în loc de „băiatul pe care l-a bătut”! – și se poate și mai rău, doar că nu îmi vine alt exemplu în minte.

Ai grijă, neatenția se poate răsfrânge asupra ta… eu sunt mai pașnică, te voi corecta de fiecare dată, indiferent dacă îmi ești antrenor sau te scufunzi în teorie.

P.S.: Pentru cei interesați să devină mesageri, e foarte simplu, puteți începe încă de pe acum. Din păcate nu suntem plătiți prea bine -chiar deloc-, dar satisfacția e mai mult decât suficientă, pe cuvânt de veteran; iar pentru cei care sunt deja mesageri, aveți mulțumirile noastre pentru că nu îl lăsați pe al nostru prieten să răpună, îi opriți îmbătrânirea și păstrați limba română la rang de limbă maternă.

„Pe care” fie cu tine !

Foto scris: Alice Chempf
Foto: Dragoș Voicu

Alice Chempf

Alice Chempf este aparent doar o elevă de liceu obișnuită. În secret însă, se luptă cu superficialitatea și încearcă să ucidă îndoielile. Iubește momentele de inspirație și crede că scrisul este singura modalitate prin care poate urla, visa și analiza în același timp. De obicei plutește, deasupra norilor, undeva, într-o lume paralelă, însă o puteți găsi si pe Pământ atunci când cerul e complet senin, cu niste căști în urechi și un zâmbet mereu visător pe buze.