Mă bucur când… îmi dăruiesc

Acum ceva timp am fost întrebată de o persoană: „Care a fost ultima bucurie pe care ți-ai făcut-o?”. Nu mi-a luat mult timp să-i răspund căci răspunsul nu a venit până acum. La momentul respectiv, nici nu știam care a fost prima bucurie. Ei bine… Ea nici n-a existat. Tăcearea mea a spus totul. Nu am văzut-o prea încăntată (pe respectiva persoană), dar altă soluție nu găseam, deci a plecat.

Se poate să fi început brusc, așa că îmi cer scuze pentru eventualele confuzii pe care le-am creat. Înainte de a vă pune în temă, vreau să precizez că identitatea acestei persoane nu are importanță, ci scopul întrebării puse de ea.

Am putea, oare, descoperi ce se ascunde în spatele acestor „bucurii”? Putem defini termenul „bucurie” – în acest context – ca pe atenția pe care o acordăm propriei persoane? Cred că fiecare dintre noi este atent cu sine, să nu-i lipsească nimic. Dar nimic din punct de vedere fiziologic… La partea sufletească ne-am gândit?  Da, ne bucurăm când primim un cadou de la cineva. Ne simțim iubiți atunci când vedem că ceilalți sunt atenți cu noi. De ce să nu simțim la fel când facem acest lucru noi pentru… noi. Nu ar fi satisfacția mai mare? Nu ne-am simți mai mândri de propria persoană, atunci când ne-am oferi singuri mici atenții, scurte momente de răsfăț, care, sincer, ar avea un impact emoțional (pozitiv) mult mai mare asupra noastră? De ce mai mare? Păi, este destul de simplu. Dacă ne gândim un pic, când te-ai simți mai împăcat, în armonie – sau, ca să nu începem cu termeni ce trimit la capitolul „ZEN” – mai mulțumit cu tine?

cand

Când ceilalți te respectă și te apreciază pentru ceea ce faci, pentru cine ești, dar tu încă n-ai realizat că poți deveni o persoană ce are tot mai multe uși deschise, un om îmbogățit de calități deosebite? Sau când ești conștient de succesele tale, de puterea pe care o deții, de încrederea în propria persoană, încredere pe care o știi că nu se va deteriora ușor?

Eu înclin spre a doua variantă și, cred că și voi v-ați gândit la fel. Este frumos când știi că nimic nu te poate doborî, că ești o persoană hotărâtă să facă ce-și propune, că ești fericit tocmai pentru că ești tu. În fond, o singură dată trăim. De ce să nu îmbogățim această viață cu mici (să nu le zic „recompense”), daruri care descoperă un om fericit, cu pofta de a trăi.

Poate că ar fi trebui ca întrebarea să sune, de la bun început, așa: „Care a fost ultima dorință pe care ți-ai îndeplinit-o?” Dar, atunci, unde ar mai fi fost acest farmec al analizei? Acum e rândul meu să vă înteb: „Care este următoarea bucurie pe care v-o îndepliniți?”

Foto: Smaranda Olariu 

Katia Maria Alaei

Katia este o persoană atrasă de artă, de frumos. De aici vine și înclinația ei spre partea umană: este de părere că, să asculți oamenii și să vezi lumea prin ochii lor, poate fi o modalitate de a te cunoaște pe tine. Iubește animalele, dar nu are încă unul; crede că nu i-ar putea acorda destulă atenție. Pe lângă persoanele dragi, ciocolata i-a fost alături în toate momentele importante, de unde și slăbiciunea ei pentru acest aliment. Momentul perfect: afară o ninsoare liniștită, ea înăuntru, cu o cană de ciocolată caldă, lângă, o lumânare parfumată (cu aromă de măr copt și scorțișoară), iar pe fundal Ed Sheeran, „Small Bump”.