Hai să (nu) ne „iarno-primăvărim”!

Dragi cetățeni de pretutindeni, probabil că v-ați scos în weekend-ul ce tocmai a trecut majoritatea hainelor de la naftalină cărora le-ați anticipat repurtarea în lunile martie, aprilie și mai. Cred că v-ați mirat și voi de schimbarea bruscă de temperatură în „cea mai grea iarnă din toate timpurile” așa cum am fost nu demult anunțați. Căci, da, să recunoaștem că vorbele lor nu s-au adeverit nici pe departe. Iarna a fost o prelungire a toamnei la care s-au adăugat sărbătorile anuale pe care admit că nu le-am simțit așa cum ar fi trebuit, posibil din lipsa zăpezii (putina, ce-i drept) care cădea în fiecare an de până acum. Nu mă înțelegeți greșit, nu mă plâng de căldură. Îmi place. Nu mi-e dor de haosul pe care îl lasă în urmă o simplă rafală numită „furtună” și anunțată ca fiind „cod portocaliu”.

Mă îngrijorează, însă, aceste schimbări neobișnuite. Aș minți dacă nu aș afirma că ne-a ajuns și pe noi încălzirea globală. Mai greu îmi este să recunosc că toate acestea se întâmplă din cauza noastră și că aceste urmări ne aparțin în totalitate. Nu am să dau vina pe X care lasă apa curgând atunci când se spală pe dinți. Și eu o fac. Sau pe Y care uită lumina pe hol aprinsă în timpul nopții. Am pățit-o de asemenea.  „Suntem oameni” asta ne place să ne spunem, crezând că așa ne vom scuza. Nu avem scuze. Sunt greșelile noastre, iar această „iarno-primăvară” cu care ne confruntăm nu este decât una dintre ele.

Ne place vremea bună și ieșim repede în parcurile pe care le (mai) avem. Adorăm faptul că pomii încep deja să înmugurească și ne întrebăm naivi „Când vom vedea ghiocei?”.  Iubim primăvara și suntem entuziasmați, dar oameni buni, să fim realiști, suntem abia în mijlocul lui ianuarie. Ceea ce se întâmplă e îngrijorător.

Nu vă pune deloc pe gânduri? Pe mine, m-a pus. De aceea m-am decis să nu mai uit lumina aprinsă în timpul nopții și să nu mai las apa să curgă inutil. Pentru mine, e un început. Pentru voi?

P.S.: Citat care să vă motiveze:

„Când ultimul copac va fi doborât și ultimul izvor otrăvit, veți realiza că nu puteți mânca bani.”

Foto: Maria Bășea

Cătălina Gheorghe

Este elevă în C.N. Gheorghe Lazăr. Este pasionată de literatură, muzică, sporturi, dar mai ales de scris. Pentru ea scrisul reprezintă evadarea din realitate, afirmarea sufletului şi nu în cele din urmă, cea mai bună metodă de a se relaxa şi a se linişti.