Cum ne alegem prietenii?

Scopul fiecărui om este de a-şi găsi prietenii adevăraţi. Încă de mici tindem să legăm prietenii, să strângem cât mai multe amintiri, să descoperim amănunte de tot soiul despre persoanele din jurul nostru.

Cum ne alegem prietenii? Această complicată strategie este diferă de la persoană la persoană, dar mai ales de la vârstă la vârstă.

Fiecare etapă a prieteniei are câte un cuvânt cheie. Nu le-am descoperit încă pe toate, însă voi pune în evidenţă doar ceea ce am reuşit să acumulez până acum.

1.Descoperirea 

Inocenţa copilului din noi ne făcea să devenim  „cei mai buni prieteni” cu o persoană în mai puţin de o zi. Nu aveam mai mult de cinci-şase ani când ne dăruiam nelipsitele „inele ale prieteniei” şi ne certam cine să ia tatuajul de pe ambalajul guimei de mestecat. Atunci îmi alegeam prietenii în funcţie de cât de repede mergeau cu bicicleta sau cât de aproape stăteau de casa mea. Câteodată, foarte rar, era nevoie doar să îmi zâmbească draguţ. Cei mai buni prieteni erau cei care-mi dădeau mereu jucăriile lor (chiar dacă eu nu le dădeam niciodată pe ale mele). Nu mă gândeam nicio clipă că poate nu vom rămâne prieteni pe viaţă. La vârsta aia totul era pentru totdeauna.

2.Trecerea

Nu ştiu dacă numai eu cred că trecerea de la copilărie la adolescenţă este un eveniment major. E perioada în care negăm că suntem copii, însă nici cu adolescentul din oglindă nu prea ne împăcăm. Aici apar schimbările majore, momentul în care începem să ne conturăm personalitatea marchează trecerea noastră de la pura inocenţă a copilăriei la prima etapă a maturizării. Odată cu ea apar şi noi prieteni, pe care-i alegem în funcţie de timpul petrecut împreună şi, poate, de gradul de inteligenţă. În general cei mai buni prieteni sunt colegii de bancă.prieteni

Încep să apară primele certuri, primele drame adolescentine, primele trădări. Fiecare dintre noi a căzut o dată, metaforic vorbind, din cauza certurilor între prieteni, însă ştii că ai un camarad de nadejde atunci când tot acesta îţi oferă o mână pentru a te ajuta să te ridici.

În general, din relaţiile pe care le ai la această vârstă rămâi doar cu amintirile. Te poţi considera noros dacă reuşeşti să păstrezi câteva persoane în jurul tău după începerea liceului.

3. Vicii

Perioada liceului se măsoara în note, chiuluri şi fumuri de ţigară. Viciile vârstei te atrag spre anumite grupuri de prieteni. Tinzi spre mai sus, mai bine, mai apreciat, însă nu-ţi pui niciodată prietenii pe locul doi. Te hrănesti cu poveştile lor şi te eliberezi de povara tăcerii spunându-le la rândul tău pe ale tale. Prieteniile sunt formate la petreceri, în pauzele de la liceu, în Cişmigiu sau Dolce Bacio (în cazul Lăzăriştilor). Cunoşti oameni pe care ai vrea să-i păstrezi lânga tine pentru toata viaţa. Legi prietenii frumoase care te consumă, însă fără de care n-ai putea trăi. Poate nu toate vor dura, însă toate ajută la dezvoltarea ta, fiecare poveste , fiecare petrecere, fiecare amintire te face să creşti câte puţin pe zi ce trece.

Am ajuns cu lecţia la zi. Viciile vârstei încă îmi modelează personalitatea şi mă pregătesc pentru următoarele etape. Le las pe ele să facă asta în timp ce eu alerg pentru a-mi căuta prietenii adevaraţi.

Foto: Ivona Mihaescu

Ana-Maria Costea

Costea Ana-Maria este de fapt Cleo. Sau invers. Este un copil căruia îi place să viseze și câteodată să pară ceea ce nu e. Se regăsește în citit, muzică bună, proiecte interesante și mai ales în scris. Motto-ul ei este “Work hard. Play Hard.” și afirma fără ezitare că dacă ar putea face un singur lucru tot restul vieții, ar mânca Nutella.