Prea multă dramă

Oricât de bine ne-am împăca cu ai noştri, există lucruri care le pot depăşi uneori puterea de înţelegere.

Unul dintre lucrurile cel mai greu de înţeles este nevoia noastră de viaţă socială. „De ce trebuie să vorbim non-stop cu prietenii?”, „De ce nu putem să stăm liniştiţi pe acasă?”, „De unde nevoia de a ști tot ce face celălalt?”. Deşi ne-am săturat să le explicăm şi să ne certăm, de cele mai multe ori, trebuie să înţelegem că întrebările lor reflectă o stare de nelinişte la perspectiva de a ne pierde în favoarea lumii exterioare. Şi totuşi, ce ar trebui să facem? Să stăm închişi în casă? Exclus.

Astfel, apare o nouă problemă pentru adulţi, compromisul nostru, tehnologia. Iar acum: „De ce vorbim cu orele pe mobil?”, „Ce tot tastăm acolo?”, „Ce-i cu căştile alea de le ţinem tot timpul pe urechi?”. Întrebările roiesc cu miile, mai puţin ca simple curiozităţi şi mai mult ca reproşuri. De fiecare dată când ceva merge prost intervine corvoada cercului „DACĂ”: „Dacă învăţai în loc să stai pe Facebook”, „Dacă îţi scriai temele în loc să asculţi muzică”, „Dacă terminai treaba din week-end în loc să ieşi în Centrul Vechi”

Enervant este cum nevoia noastră de a fi înţeleşi se transformă mereu într-o „problemă adolescentină” pentru părinţii noştri. Poate că nu facem fiţe, poate că nu ţinem morţis să demonstrăm că suntem mai deştepţi, poate că mai obosim şi noi uneori, poate că mai avem şi noi zile proaste.

Soluțiile problemei… partea mea preferată. Am auzit tot atâtea soluții câte statusuri tacite „Waiting for a miracle” pe Facebook… adică cu miile. Dacă ar fi să facem o selecție, cele mai uzuale ar fi acestea:

#1 Indiferența și aprobarea: Nu ne pasă, trecem peste… nu vorbim prea mult iar când o facem e pentru a spune „Da, mamă. Cum zici tu, tată.”. Ca apoi să facem tot ce vrem noi.

#2 Ce credem e ce spunem: Ținem morțiș să ne exprimăm punctul de vedere. Dăm totul pe față, iar asta cauzează niște certuri destul de urâte.

#3 Împăcări dulci: Le distragem atenția părinților prin mici atenții sau momente de familie atunci când știm că ceva ar putea să nu le prea convină. Câștig din ambele parți, traseu lin și zile liniștite.

#4 De ce?: Încercăm să pătrundem în mintea adulților. Punem multe întrebări care pot fi enervante pentru ei și generăm neînțelgeri deși ne dorim niște discuții simple.

#5 Răbufniri subite: Într-o clipă de nervi nu mai păstrăm nimic în noi și răbufnim violent. Astfel, reacțiile părinților pot fi variate, dar, în orice caz, vom regreta mai târziu în adâncul nostru, fie că o arătăm sau nu.

Sincer să vă spun, e greu să scrii un articol atunci când te bagi în „probleme delicate”, dar la un moment dat, cineva trebuia să o facă și pe asta… (să sperăm că mama nu vede articolul). Voi aveți alte metode? Sau… sunteți de acord cu ce am scris? Lăzărist, om descurcăreț, surprinde-mă cu prezența ta de spirit!
Grafică: Vlad Albescu

Sarah Ramezani

Doctorița care vrea să scrie...Deși cariera medicala și plăcerea de a scrie nu întâlnesc nici o tangentă, cel mai mare vis al ei este afirmarea pe plan literar. Spirit independent, feministă convinsă, are nevoie de libertate cum o floare are nevoie de apă și își ghidează viața după principiul că poți găsi ceva de iubit în fiecare persoană.