Recunoştinţă

Sunt o zi ca voi și aș plânge de mila voastră, căci n-aţi gustat o clipă din bucuriile vieţii. V-aţi născut fără o dorinţă ucigătoare de a vrea, a cunoaşte, a afla și a şti. Aţi avut tot. N-aţi cunoscut „nimicul” pe când noi am gustat din el. Și ne-a plăcut. N-am cerut niciodată mai mult decât ni s-a dat, nu pentru că nu ne-am fi dorit, ci pentru că ne-am rezumat la a fi fericiţi. Necunoscută vă este această fericire de care noi ne bucurăm în fiecare zi a existenţei noastre.

Iată! Iubim soarele și suferim atunci când razele lui nu ne luminează chipurile somnoroase dimineaţa. Plângem în ploaie, nu pentru că ne-ar interesa părerea celorlalţi dacă ne-ar vedea în starea respectivă, ci pentru că vrem să nu ne recunoaștem nouă că suntem slabi, umani, fragili, vulnerabili. Dansăm și cântăm mult, căci îndrăgim muzica în aceeaşi măsură în care ne iubim pe noi. Ne-am acoperit sufletele cu taine atât de scumpe la care nu veţi putea ajunge niciodată.  Nu vă dispreţuim și nu vă invidiem. Ne-am născut egali, dar vă simţim inferiori. Asta pentru că nu aţi ştiut să vă preţuiţi propria viaţă. Voi nu existaţi, ci sunteţi. Sunteţi orbiţi de bani. Nu vă vor aduce vreodată împlinirea, dragi nefericiţi. N-aţi reușit să cunoaşteţi această lume și când veţi realiza dimensiunile pe care le are, nu veţi mai avea timp să călătoriţi. Fără să știţi, pierdeţi atât de multe, fiindcă nu aveţi idee cât de frumos e să călătorești…

Pentru generaţiile trecute, nu mai e vreme de schimbare. Voi încă aveţi şansa. Învăţaţi deci să iubiţi (din inimă, sincer), să vă distraţi (nu unde, ci cu cine) și să fiţi recunoscători.

Căci, la sfârșit, noi ne vom preţui viaţa trăită, iar voi…banii irosiţi.

Foto : Maria Băşea

Cătălina Gheorghe

Este elevă în C.N. Gheorghe Lazăr. Este pasionată de literatură, muzică, sporturi, dar mai ales de scris. Pentru ea scrisul reprezintă evadarea din realitate, afirmarea sufletului şi nu în cele din urmă, cea mai bună metodă de a se relaxa şi a se linişti.