Om în Rai

Pentru tot restul lumii 1 decembrie este o zi obișnuită, dar pentru locuitorii spațiului carpato-danubiano-pontic 1 decembrie este Ziua Națională a României.

Acum 95 de ani, la Alba Iulia era semnată proclamaţia în care era recunoscută Unirea Transilvaniei și a Banatului cu România.

De atunci până acum, România a trecut prin diferite transformări: a mai câștigat şi a mai pierdut niște teritorii în timpului celui de-Al Doilea Război Mondial, a mai schimbat niște regimuri politice și s-a impus în politica internaţională aderând unor organizaţii politice importante, ca U.E. şi NATO.

În ultimul timp în gândirea autohtonă s-a implementat ideea că „România nu e țara în care să-ți clădești un viitor”. Toată lumea spune asta: Guess Who ne spune că „nu ne-am născut în locul potrivit”, economia ne dă numai minusuri, instituțiile care se presupune că ar trebui să ne ușureze viața mai rău ne încurcă, cei mai mari ca noi și-au făcut bagajele și ne-au spus „Te pup, pa pa” (cum spuneam, lăzăriștii sunt nişte melomani), iar lucrurile nu par să se îndrepte. Însă au dreptate?

_MG_1739E adevărat că ne confruntăm cu un val de tineri emigranți, însă în același timp trebuie să ne dăm seama că dacă acești tineri nu ar fi într-adevăr pregătiți, străinii nu i-ar primi cu brațele deschise la ei în țară, deci sistemul nostru educațional e unul destul de performant. Mai vreți argumente pentru această afirmație? În regulă, am unul foarte bun: Ionuț Budişteanu. Acest tânăr a inventat un automobil ieftin care se conduce singur printr-un radar 3D şi în mai a luat marele premiu la un concurs organizat de Intel în SUA, iar acum ceva timp a fost desemnat al 9-lea cel mai influent tânăr din lume de către revista TIME. A mai crescut puțin mândria? Oricum, eu pot continua.

Ni se impută şi probleme ale sistemului medical, chiar recent au apărut reportaje despre situația deplorabilă în care se află un spital din Ploiești. Răspuns: SMURD, unul dintre cele mai performante sisteme de urgență din lume, invidiat de o gramadă de țări. Oamenii aceștia salvează mii de vieți, dând dovadă de promptitudine şi profesionalism.Au fost cei care au adus victimele accidentului din Muntenegru înapoi acasă, cei care au salvat niște bebeluși din incendiul de la maternitatea Giulești de acum 3 ani şi care au intervenit în mii de alte accidente şi situații limită pentru a salva viața oamenilor. Avem medici excelenți, foarte bine pregătiți, recunoscuți internațional, ca Șerban Brădișteanu, cardiolog, Dan Enescu, chirurg, Irinel Popescu, cel care a introdus transplantul de ficat în România, care au ales să rămână aici, deși puteau la fel de bine să plece în orice altă țară. Alții chair au venit aici pentru a contribui la dezvoltarea noastră, cum a făcut Raed Arafat, fondatorul SMURD.

Un român, Victor Babeș, a descoperit penicilina, un altul, Aurel Vlaicu, a fost un pionier al aviației mondiale, Nadia Comăneci a fost prima gimnastă de 10, „Dracula” e român, artiști ca Brâncuși, Grigorescu, Enescu au impresionat prin creațiile lor, am introdus în literatura universală „Luceafărul”, l-am dat filosofiei pe Cioran, iar Grigore Moisil s-a remarcat în informatică înaintea lui Jobs.

Primul experiment cu rachete din lume a avut loc la Sibiu, în 1551, iar în 1896, tot aici, a fost inaugurată prima linie electrică din Sud-Estul Europei. Timişoara a fost primul oraș cu iluminare stradală electrică din Europa continentală, în 1884, iar în 1886 este inaugurată prima stație de salvare din Ungaria şi România, tot acolo.

Așadar, dacă stăm să căutăm puţin sub stratul de probleme pe care avem talentul inegalabil de a le scoate în față, găsim multe motive pentru care putem să ne apreciem țara şi să ne simţim mândri că suntem români. Eu am găsit câteva, care mi s-au părut mie relevante, mai departe puteți căuta și voi și să împărtășiți cu restul ceea ce găsiți. E bine ca uneori să fii și de partea câștigătoare și să îţi scoţi atuurile în față, îți mai ridică un pic moralul şi îți dă mai multă încredere.

Referitor la titlu, el este o anagramă pentru cuvântul „România”.

Foto: Dragoș Voicu

Carmen Pălimariu

Este lăzăristă iubitoare de filme bune, muzică, literatură şi cel mai important, scris. Consideră că în orice scriem sau creăm lăsăm o parte din noi, fie că e vorba de un bileţel, o carte sau o pictură, fiecare poartă ceva din personalitatea noastră, aşa că ea îşi inserează personalitatea în LZR. Pentru detalii, nu ezitaţi să-i citiţi articolele.