Lim(elev la mate-info)=…?

… nici noi nu am putea determina asta cu exactitate. Cred că orice lăzărist realist a trecut prin momentul în care se îndoiește grav de scopul existenței sale la acest profil și garantez că 100% din aceste clipe au loc în timp ce proful enumeră fericit operațiile interzise la tablă, zâmbind diabolic deoarece realizează că nu am înțeles nimic, nu înțelegem și nu vom înțelege niciodată analiza matematică.

Majoritatea oamenilor sunt de părere că dacă ai ales acest drum, e clar – ai fost sigur încă din clasa a noua că vei urma o carieră în acest domeniu și erai pregătit să muncești zilnic pentru a-ți atinge scopul. Ceea ce ei nu știu este faptul că mulți dintre noi încă nu și-au imaginat drumul în viață și este greu să te concentrezi la rezolvarea determinantului Vandermont când ești sub presiunea unei alegeri ce ar putea să nu aibă nicio legătură cu ceea ce ai învățat timp de patru ani.

Pe lângă asta, se adaugă şi frustrările de zi cu zi. Ne trezim la 6, ca orice elevi respectabili care nu vor să întârzie și ne uităm în orar: fizică, mate, info, mate, info (dacă asta nu e ironie, nu știu ce e) sau dacă te simți norocos, ai șansa să bagi un combo de speciale, cum ar fi sport, fizică, fizică, info, info, mate.  După trei luni de liceu, am ajuns să ne întrebăm dacă mai avem și alte materii. Răspuns? Matematică opțional.

Să zicem că te resemnezi în timp cu faptul că a noua și a zecea nu se vor mai întoarce și că nu o să mai vezi niciodată soarele când pleci de acasă. Ajungi la liceu cât de cât împăcat, însă nu durează mult – te panichezi instant când intri în clasă și realizezi că nu ți-ai făcut proiectul la geografie/istorie sau că dai test la economie, iar utilitatea ta marginală este fix 0. Aceasta e chiar varianta bună, între săptămânile pline de teste și weekendurile pe care ți le petreci învățând pentru teze unice sau simulări. Pot să rezum această perioadă doar folosind una din expresiile preferate ale profului meu de mate: „ceasul rău, pisica 13, fraților”.

Cu alte cuvinte, asigură-te că ești capabil să suporți și varianta intensivă a profilului înainte să te înscrii în clasa a unsprezecea. Pentru că vor urma cu siguranță zile în care materia o să iți provoace reacții bipolare (râs sau plâns, încă nu știm) sau să îți declanșeze talentul artistic, cum este cazul colegilor mei, care au început să remixeze melodiile lui Guess Who: „Nu, nu, nu ne-am ales profilul potrivit/Am știut mate doar când eram mic”.

P.S : Câteodată toate astea se întâmplă în timp ce un coleg de la filologie mai bagă capul pe ușă la ora 10 și întreabă senin „Ce oră aveți? Eu plec, nu mai facem ultimele 3 ore de literatură universală…”

Mai poți să spui ceva?

Foto: Maria Bășea