Cât de neagră poate fi o Vineri?

Joi, 21 noiembrie, încep să se înmulţească considerabil anunţurile despre aşa-zisa „Black Friday” sau cum se zice la noi la români „Vinerea neagră”, care va începe la miezul nopţii, respectiv ziua 22 a lunii. Să rămânem deci la „Black Friday”. Nu de alta, dar traducerea în română mă duce cu gândul la persoane care au încetat să mai trăiască, în niciun caz la preţuri care se opresc din a creşte cât vezi cu ochii.

Wikipedia ne informează cu privire la acest eveniment ca fiind „ziua care urmează Zilei Recunoștinței în Statele Unite, și care deschide sezonul de cumpărături de Crăciun.” Este caracterizat ca un prilej al marilor magazine de a se întrece în oferte care să atragă cât mai mulţi cumpărători dornici să mai achiziţioneze ceva folositor.Black Friday

Anul acesta, unii producători au ales, datorită multitudinii de marfă şi de oferte care o însoţesc, să înceapă această „sărbătoare e reducerilor” cu o săptămână înainte. Au omis să ne spună însă că reducerile de 90% nu vor trece şi prin România. Au sperat că nu veţi observa preţurile ridicate cu câteva zile înainte de acest eveniment, care au adus produsul la valoarea lui iniţială. Mai trist decât atât este credibilitatea oamenilor şi naivitatea. Că aşa-i românu’ nostru, aude sintagma „reduceri” şi crede că are nevoie de un aragaz nou, un frigider mai mare (că vine Crăciunul şi trebuie să avem de toate în el), un televizor mai performant (nu că am avea timp să ne uităm măcar la cel actual). Oare contează atât de mult aceste lucruri? Şi când ne vom sătura noi, ca populaţie, să credem că „tot ce zboară se mănâncă”? Că reduceri nu sunt, sau dacă sunt, diferenţele nu sunt colosale cum ar trebui să le anunţe această „Vineri Neagră”. Şi iar m-a dus cu gândul la moarte şi la mentalitatea înapoiată de care dăm dovadă în unele momente ale strategiilor de marketing folosite asupra noastră. Căci da, recunosc că rareori mă prind până şi pe mine (e imposibil uneori să le rezişti), dar alteori nu fac altceva decât să-mi trezească o oarecare repulsie. N-am ce face, că-s singură împotriva celor care nu înţeleg că nu au nevoie de ceva nou ca să se simtă ei „noi”. Votez în schimb pentru o conştientizare a situaţiei actuale în care ne aflăm toţi. Bani nu sunt, criză ni se spune că există şi că va continua în acelaşi rimt.

Îmi pun deci întrebarea tristă, cât de neagră poate fi o Vineri?

Foto: Maria Băşea

Cătălina Gheorghe

Este elevă în C.N. Gheorghe Lazăr. Este pasionată de literatură, muzică, sporturi, dar mai ales de scris. Pentru ea scrisul reprezintă evadarea din realitate, afirmarea sufletului şi nu în cele din urmă, cea mai bună metodă de a se relaxa şi a se linişti.