A citi sau a nu citi? – ar putea fi întrebarea

Mare mi-a fost mirarea când am descoperit această „mașinărie” în stația de metrou. De la depărtare, nu te surprinde cu absolut nimic, ba chiar se identifică cu celelalte „invenții”. Dar când ești destul de aproape încât să-i vezi conținutul… <<PAM!PAM!PAM!>>; în locul ambalajelor și al etichetelor (care, fie vorba între noi, devin un coșmar atunci când remarci conținutul lor caloric), o avalanșă de titluri, de autori și de coperți (unele mai colorate decât celelalte) te izbesc cu o brutalitate ce mie mi se pare încântătoare (poate a sunat cam ciudat, dar ați înțeles la ce mă refer). Ei bine, da! Astăzi vom vorbi despre automatul cu cărți.

În primul rând, putem remarca o gamă largă de sortimente:„Familia Ceaușescu” (pentru cei pasionați de istoria țărișoarei noastre sau de regimuri comuniste), cărți despre dezvoltarea personală (recomandate sărmanilor care încă nu și-au găsit „CALEA”), chiar și „Suleyman Magnificul și sultana Hurrem” (că serialul nu ne ajunge). Chiar dacă pe mine nu mă atrag aceste tipuri de cărți -trebuia să-i găsesc și eu nod în papură, nu?-, intenția de a-i face pe oameni să citească mai mult este foarte bună. Mi se pare minunat ca, în timp ce aștepți metroul, să te delectezi cu conținutul unei cărți și, din moment ce-mi citiți articolul, cred că și voi simțiți la fel.

În momentul de față aștept metroul și -dacă v-ați întrebat-  nu, nu citesc o carte. De această dată am ales să stau și să observ interesul semenilor mei față de cărți. 40 de minute până încep cursurile…Este ora 11 și 5 minute (încă nu știu numărul secundelor, dar hai să nu dramatizăm atât de mult). La fața locului, nimic nou…Dar stai! Se aude vuietul metroului… Cu un țipăt ascuțit (urechile mele au suferit un real șoc) se oprește, își deschide ușile și permite alaiului să iasă. Mergeau în toate direcțiile, se împingeau, unii se mai uitau și urât, dar un singur lucru aveau în comun: nimeni nu se oprea în fața automatului cu cărți, nici măcar o singură persoană (oricum nu mă așteptam să se facă o coadă kilometrică sau ceva asemănător).

Ora 11 și 10 minute…Peronul s-a eliberat, iar automatul tronează cu o mândrie stinsă. Dintr-o dată, un grup format din 4 tineri (16-17 ani) se oprește chiar în dreptul lui. Erau gălăgioși, se împingeau unul pe celălalt și își adresau porecle, unele mai originale decât celelalte (așa, ca să par mai finuță). Unul dintre ei arată cu degetul spre o carte, iar toți râd și mai tare. Mă aplec din curiozitatea de a-i afla titlul:„Bunele maniere în societate”. Nu m-am putut abține și am zâmbit. Ironic…Exact cartea aceea le-aș fi recomandat-o. Au plecat…Automatul pare să respire ușurat.

N-a trecut mult timp (doar 5-6 minute) și văd un domn de aproximativ 50 de ani, oprindu-se în dreptul „mașinăriei”. Se uita cu interes la cărți și -cred eu- nu se putea decide pe care s-o cumpere. Își scoate portofelul, ia o bancnotă de 10 RON (parcă era o carte despre Carol I la acest preț) și… își cumpără un sandwich. Clișeu! Observ, însă, mișcare la subiectul de față. Se întoarce, mușcă arzător din sandwich uitându-se glorios și, parcă, făcând în ciudă cărților, își șterge nasul cu mâneca gecii (m-a șocat prea tare detaliul acesta încât să nu-l scriu) și pleacă.

Ora 11 și 20 de minute…Vine metroul ce mă duce la liceu. Mai am destul timp, dar prefer să nu-l pierd aici, unde totul pare că se repetă. Păcat că magnetismul aparatului nu atrage decât pseudocititori…

CONCLUZIE: Ținem prea mult la vederea noastră ca să o mai stricăm citind o carte. Astfel, înclin spre ideea că un automat cu audiobook-uri ar fi un real succes, că doar ascultăm orice… dar asta o să dezbatem cu altă ocazie.

Foto: Dragoș Voicu

Katia Maria Alaei

Katia este o persoană atrasă de artă, de frumos. De aici vine și înclinația ei spre partea umană: este de părere că, să asculți oamenii și să vezi lumea prin ochii lor, poate fi o modalitate de a te cunoaște pe tine. Iubește animalele, dar nu are încă unul; crede că nu i-ar putea acorda destulă atenție. Pe lângă persoanele dragi, ciocolata i-a fost alături în toate momentele importante, de unde și slăbiciunea ei pentru acest aliment. Momentul perfect: afară o ninsoare liniștită, ea înăuntru, cu o cană de ciocolată caldă, lângă, o lumânare parfumată (cu aromă de măr copt și scorțișoară), iar pe fundal Ed Sheeran, „Small Bump”.