Articolul nehotărât „un”

El e nedefinit, nesigur și confuz. Nu vrea să însoţească pe nimeni și totuşi simte nevoia de companie, indiferent de unde ar veni aceasta. E conștient de faptul că nu are o definiţie precisă asupra niciunei persoane sau a vreunui obiect, însă nu poate înceta să se simtă important. Asta crede el și îi face și pe ceilalţi să gândească – că e indispensabil. Nu-i spun „mascul”. Mă rezum la a-l defini ca persoană de sex masculin, strigându-l pe scurt „bărbat”. Nu am să îl caracterizez din punct de vedere al medicinei, al religiei, al istoriei sau al sociologiei, ci am să „staţionez” în ochii unei femei. Am să opresc trenul în staţia în care femeia consideră bărbatul ca fiind întotdeauna „nehotărât”. Căci da, acesta e adevărul. Bărbaţii sunt și vor fi, dar nu vor ști. Nu vor cunoaște mai multe decât o femeie oricât ar încerca. Îmi place să cred că se chinuie să o citească pe ea, femeia, așa cum și ea, la rândul ei, își croiește drumul în viaţă cu staţii de refugiu dedicate lui, bărbatului.

Să admitem așadar, reprezentante ale sexului frumos (bănuiesc, sper, cred – și încă cum – că împărţim aceeași părere în ceea ce privește „nehotărârea” acestui articol), nu că depindem de el, ci că simpla existenţă a lui în viaţa noastră o face pur și simplu mai interesantă. La ce bun miile de gânduri ale noastre dacă nu aruncăm câteva și înspre el? La ce folos nopţile nedormite dacă nu ne-am consuma din cauza unei copilării? Da, suntem femei. Suntem femei care iubim bărbaţii și căutăm zilnic să îi înţelegem. Pe lângă asta, căutăm „nod în papură” și despicăm „firu-n patru” ca să ne mai amăgim din zile (ne-am coace prea tare dac-ar fi numai soare) și ajungem la concluzii precum: sunt somnoroși și morocănoși dimineaţa, au un miros aparte și nu putem să nu zâmbim când îl simţim prin preajmă, au un mod ciudat de a ne arăta că ţin la noi, sunt imprevizibili și, pe lângă asta, sunt ai noștri și îi iubim. Deci da, nehotărâtă și imprevizibilă ne e doar această specie atât de adorată. Vezi tu, „articol” drag, te-ai pricopsit cu mine, cu ea, cu noi și, fără să îţi dai seama, compania și definiţia precisă pe care le cauţi se află doar în mâinile mele, ale ei și ale noastre. Căci, admit cu mândrie (în numele tuturor) că nu ne ești indispensabil, ci complementar.

 

Foto: Maria Bășea

 

Cătălina Gheorghe

Este elevă în C.N. Gheorghe Lazăr. Este pasionată de literatură, muzică, sporturi, dar mai ales de scris. Pentru ea scrisul reprezintă evadarea din realitate, afirmarea sufletului şi nu în cele din urmă, cea mai bună metodă de a se relaxa şi a se linişti.