TEAM 2013 sau o săptămână la Costinești cu bune și cu rele

Cum lăzăriștii sunt unii dintre cei mai activi și merituoși elevi, Primăria Municipiului București s-a gândit să-i recompenseze pe ei și pe  alți astfel de elevi cu o tabără de o săptămână la Costinești. Drăguț, nu? Astfel, pe 1 august, de dimineață, puteai vedea în fața Palatului Copiilor o mulțime de elevi așteptând să fie îmbarcați în autocare și transportați spre o tabără plină de distracție și libertate!

Am ajuns după un drum de câteva ore, am așteptat alte câteva în soare să plece seria anterioară, iar apoi ne-am îndreptat voioși cu bagajele după noi spre hotel, unii la Hotel Regal și alții ceva mai norocoși, la Triumf. Acolo ni s-a spus că fiecare grup de 9-12 persoane va primi câte un coordonator – da, nu am avut profesori cu noi – și ni s-a comunicat programul de activități.

Bineînțeles, cazarea și mâncarea au fost gratuite, dar asta nu înseamnă neapărat și că au fost o problemă. La Hotel Triumf cel puțin – eu acolo am fost cazată, așa că nu pot vorbi despre condițiile de la Hotel Regal – camerele au fost în regulă, cu suficient spațiu, curate, cu aer condiționat, cu o baie încăpătoare și paturi comode. Singura problemă întâmpinată pe parcursul șederii a fost că alimentarea cu apă a trebuit oprită o zi din cauza unor probleme ce nu țineau de hotel, dar în rest, lucrurile au decurs cum trebuie. Masa a fost servită de toți participanții, indiferent de cazare, la Hotel Regal. Nici în cazul mâncării nu aș putea comenta, având în vedere că nimeni nu se duce în tabără pentru mâncare și de altfel, părerile despre acest subiect variază în funcție de cât de pretențioși suntem fiecare dintre noi.

Așa cum am spus deja, participanții au fost împărțiți în grupe și repartizați câte unui coordonator, în majoritate studenți. Ei trebuiau, normal, să aibă grijă să ne respectăm programul prestabilit – dacă nu ne trezeam la timp, ne dădeau televizorul la maxim pe Trinitas, de exemplu – să nu ni se întâmple ceva grav sau să ne cauzăm neplăceri unii altora, dar au făcut asta într-un mod cât mai puțin autoritar, fiind apreciați de fiecare dintre noi pentru acest lucru.

Programul a fost unul destul de încărcat. Micul dejun era la 8, de la 9:30 plajă, masă, ore libere, masă, o oră liberă și program de seară, adică ieșiri în cluburi, pe plajă sau terase. Două seri le-am petrecut în Disco Ring – acolo coordonatorii au fost extrem de stricți – un club în aer liber cu muzică nu prea bună, cu un animator afon și cu prețuri foarte mari. O alta seara am petrecut-o în  parcul de distracții, unde atracția principală a fost o roată imensă ce te rotea ca pe hainele din mașina de spălat, iar apoi te ținea atârnat suficient cât să nu mai vrei să te urci a doua oară. Am mai mers la terasa de karaoke și am arătat cam cât de bine știm să cântăm, apoi am lansat muuulte lampioane de pe plajă. Am mai avut concurs de Miss&Mister TEAM 2013, petrecere de bun-venit și seară de jocuri (macao, poker, whist, table), iar în penultima zi am fost să vedem răsăritul pe plajă. Singurul inconvenient în cadrul programului au fost prea puținele ore de somn, culcându-ne la 2 noaptea și trezindu-ne la 7 pentru micul-dejun. Din lipsă de somn, din cauza aerului condiționat folosit în mod abuziv sau a țipetelor din club, la sfârșitul taberei, majoritatea participanților erau răciți cobză, așa că în autocar se puteau auzi numai râsete ce se transformau în tuse productivă, nasuri suflate și multe strănuturi.

În concluzie, ne-am distrat și abia așteptăm să ne întoarcem și la anul!

Atââât  (citit în stilul Ioanei de la karaoke 🙂 ).

Carmen Pălimariu

Este lăzăristă iubitoare de filme bune, muzică, literatură şi cel mai important, scris. Consideră că în orice scriem sau creăm lăsăm o parte din noi, fie că e vorba de un bileţel, o carte sau o pictură, fiecare poartă ceva din personalitatea noastră, aşa că ea îşi inserează personalitatea în LZR. Pentru detalii, nu ezitaţi să-i citiţi articolele.