Evadarea ta

Astăzi sunt Anda. Anda Dimoiu. Nu contează cum arăt, câți ani am, ce carieră urmez. Pentru tine, voi fi o oarecare Anda . Înfățișarea-mi este la alegerea ta. Poți să mă modelezi cum vrei, nu voi avea de obiectat. Nu am să fac altceva decât să îți vorbesc. Despre mine, despre tine, despre noi, oamenii, în general.

Am să recunosc că am fentat timpul și am să îți spun că mi-am măsurat viața în zile, nu în ani. Vei crede că e imposibil, dar spune-mi, câți ca tine au rostit „imposibil” cu speranța că va deveni posibil? Vei spune că mulți, iar eu voi aproba zâmbind, știind că, auzind întrebarea mea, inevitabil te-ai gândit că tu poți fi unul dintre ei.

Aud că nu mai avem salvare, că suntem întotdeauna flămânzi după bani, însetați după ascensiunea socială, lipsiți de scupule. Așa să fie oare? Într-adevăr, nu neg, lumea e mai rea decât  obișnuia sa fie  înainte. Prin mai rea mă refer strict la respectul între oameni, aproape inexistent în zilele noastre. Vina e a noastră, nu a altcuiva. Ne-am trezit brusc că ni se cuvine tot și am uitat că țara nu poate hrăni oameni lacomi și vicleni. Fugim către o lumină din tunel la care nu vom ajunge niciodată cu adevărat, orbiți fiind de strălucirea ei.

La ce bun, îmi zic, toate astea? Unde se va ajunge în final şi care e salvarea noastră? Greșesc zicând care, căci, mai corect  ar fi, cine? Cine ne poate fi salvare, daca toți caută mai degrabă împăcare materială decât sufletească? Înțelepți mai sunt, dar atât de puțini și de îmbătrâniți de timp încât, vocea lor, chiar de n-ar fi atât de slăbită, nu s-ar putea auzi în mulțimea zgomotoasă și prea grăbită.

Nu vreau să te întristez, copile, îți spun toate astea, pentru că văd în tine speranță. E ascunsă bine, după principii întipărite adânc în minte de către societate, dar, undeva acolo, există. Ești salvarea acestei lumi. Mă vei întreba „Cum, Anda, să fiu eu salvarea? Nu-s decât un biet copil, n-am puteri și nu dispun de nimic.” Oho, de ai știi tu câte bogății ai față de restul. În primul rând, bunătatea, credința în tine, în Dumnezeu, în viitor, în bine, puterea de convingere, dăruirea, perseverența, ambiția. Nu sunt decât câteva însușiri care te fac atât de special față de noi restul prinși demult în capcana societății. Pentru tine și pentru cei ca tine, există scăpare.

O generație ca a voastră poate fi soluția către rezolvarea problemei. Pe noi nu mai puteți să ne salvați și suntem conștienți de asta. Pentru cei ce vor urma însă, salvarea sunteți voi. Noi nu am dispus de resursele necesare pentru a porni resuscitarea acestei lumi, dar voi le aveți. Nu mă gândesc decât câte speranțe neștiute își pun pruncii de azi în voi și cât își doresc să nu rostească vreodată „nu ne-am născut în locul potrivit”.

Sunt o Anda bătrână, din câte ți-ai dat seama, dar vocea îmi mai poate fi auzită. Fii bun copile și ia seamă la vorbele mele. Citește, ascultă muzică, râzi oricând ai ocazia, învață și fii mereu însetat de cunoaștere, fă-ți timp pentru familie, prieteni, persoane dragi ție, plângi când simți că nu mai poți, dar nu te da niciodată bătut! Mergi mai departe cu curaj!

Doar așa te poți salva și îi poți salva pe cei care-ți vor călca pe urme.

Foto: Maria Bășea

Cătălina Gheorghe

Este elevă în C.N. Gheorghe Lazăr. Este pasionată de literatură, muzică, sporturi, dar mai ales de scris. Pentru ea scrisul reprezintă evadarea din realitate, afirmarea sufletului şi nu în cele din urmă, cea mai bună metodă de a se relaxa şi a se linişti.