Azi, cu toţii absolvim

Azi toate purtăm tocuri. E regulă. Azi toate arătam bine. Azi cu toţii ne îmbrăcăm în togă. Ştiţi ce facem noi astăzi? Absolvim.

Oriunde mă uit, văd agitaţie, emoţie şi nedumerire. Doar nenea Săndel e acelaşi om, deşi am îndoieli până şi în privinţa lui. E clar că se întâmplă ceva.

În curtea interioară, domnul director se apropie de microfon şi cu o uşoară ezitare la început, încearcă să-şi reia vocea puternică specifică. Mulţimea se linişteşte pentru o clipă. “Vă mulţumesc că aţi ales Lazăr. Sunt foarte mândru de voi că timp de 4 ani aţi crescut alături de noi în acest liceu. Voi sunteţi cei mai buni elevi!“

Aplauzele şi uralele par că durează la infinit.

Părinţii roiesc în jurul curţii, părând să îşi fi luat o nouă slujbă, cea de paparazzo pentru că nu vor să rateze niciun moment din festivitatea de absolvire a fiiului sau fiicei lor.

Planul este ştiut de către toată lumea. Cişmigiul va găzdui parada lăzăriştilor absolvenţi. Este deja tradiţie. Mai mult sau mai putin pregătiţi, lăzăriştii acaparează Cişmigiul cu strigăte şi aplauze, fiecare scandându-şi propria clasă. „Cine e cu noi, strigă A!” sau “Lazărul e 12C!” sunt mesajele unor clase, însă cu toţii realizează că legătura nu s-a format doar la nivelul de clasă, ci la nivel de liceu, aşa că „Eu zic Gheorghe, voi ziceți Lazăr!” .

Este greu. Este greu să descrii toate acele chipuri speriate şi fericite în acelaşi timp. Eşti speriat pentru că ştii că se termină. Eşti fericit totuşi pentru că ai avut parte de aşa ceva. Ai avut parte de 4 ani în care te-ai format, te-ai dezvoltat şi ai creat prietenii şi amintiri valoroase.

Sub paravanul de flori de la intrarea liceului, lăzăriștii trec pentru ultima dată. Doamna directoare adaugă câteva cuvinte cu aceeaşi emoţie şi melancolie ca cea a elevilor: „Nu am avut niciodată pretenţia că suntem perfecţi, dar întotdeauna tind să cred că ne-am apropiat de perfecţiune. Vă urez succes în drumul vostru. Iată că a mai trecut o generaţie… Noi rămânem aici, iar voi vă duceţi mai departe!”

1..2..2 şi jumatate…3! Confetti, sampanie, absolvire si lacrimi. Poze. Totul este gata. A trecut şi asta… Curtea rămâne goală.

Clopoțelul sună tura a doua. Clasele de după-amiază trebuie să intre. Domnul Săndel îşi reia atitudinea serioasă, toata lumea porneşte setată ca un roboţel către clasă, numai curtea mai miroase a șampanie şi a proaspeţi absolvenţi…

Foto: Andreea Marcu

Teodora Agarici

Face parte din grupul lăzăriștilor plini de ambiție și optimism, fiind o elevă pasionată de scris, literatură și de ideea de a se autodepăți în tot ceea ce face. Găsește întotdeauna în ea voința de a trece peste orice obstacole care o împiedică în a-și atinge obiectivele, promovează creația și imaginația. Se definește ca fiind o sursă infinită de originalitate, spontaneitate și creativitate. Scrie pentru că îi place. Pentru că asta simte. Este mereu acolo pentru voi, oricare v-ar fi problemele.